locul faptei

La multi ani!

2011-12-28T19:32:00.002+02:00

Despre: Cutremurul la romani

2011-10-05T01:19:00.005+03:00

foarte fain. foarte.
stire despre cutremur. interviuri cu oameni care sunt intrebati: cat de puternic a fost cutremurul?
asta-i tare. cum descrie fiecare cat de tare a fost cutremurul. raspunsuri: "avem noi o vaza..s-a miscat asa...mai tare" sau "se misca geamul de la vitrina" sau "canapeaua" sau "candelabrul". "au picat cartile"..n-am auzit niciodata..

Despre: Ready or not

2011-07-08T01:39:00.004+03:00

"ready or not, here i come.."
ce aberatie. cata infatuare. cat egoism. cata umplere de vid cu surplus de zel. cata agresivitate si lipsa de respect.

ne calcam in picioare. nu mai tinem cont. vrem. trebuie. acum! nu mai conteaza ce gasesti. ce primesti. nu mai conteaza calitatea. conteaza doar satisfacerea animalicului. atat.

Na: or not!..hai sa vedem cum calaresti o piatra. cum iti spargi dintii. cum iti tocesti viscerele.
hai!

2011-07-05T00:06:00.003+03:00

sa zic, stai, asa, cu prietenii tai pe banca si priviti linistiti cum curge bega si, dintr-o data, dintr-un tufis alaturat, de fapt, de "niciunde" sare o doamna, urmand un catel legat in lesa care duce pana in mana ei. aterizeaza perfect, apoi, isi continua amandoi drumul in viteza si dispar. sau stai pe bordura si iti astepti pizza comandata la geam si in timpul asta se perinda prin fata ta tot felul de oameni, pe care nici nu-i constientizezi - oameni care se potrivesc in decor, oameni obisnuiti "de seara", "de zona", baietii de la livrari la domiciliu (fete nu au. nicicare nu au. nu mi-a livrat nimic, niciodata la domiciliu vreo fata), si alte asemenea personaje si, dintr-o data, trece un personaj cu fata asiatica, par lung prins in coada si chimono negru. intrebarea este: ce cauta personajele astea in viata ta? ce-au vrut sa spuna? de ce au disparut brusc? de ce ti-au intersectat viata? si apoi mai e chestia cu "mai o tigara". adica, asa e deja un fel de unitate de masura care marcheaza distanta de la sfarsitul scriptic, pana la cel faptic. respectiv, ce vreau sa zic: cand simti ca trebuie sa se finalizeze intalnirea, de exemplu, zici "hai sa stam cat mai fumam o tigara". cand zici asta, intalnirea se finalizeaza, scriptic vorbind. abia cand termini tigara se termina si faptic. adica te ridici si pleci. ma intreb daca are vreo legatura cu treaba aia cu ultima dorinta inainte de a fi executat. in situatiile alea, aia de urmau sa moara, cereau intotdeauna o tigara. si la ei, la fel ca la noi, "mai o tigara" insemna diferenta dintre sfarsitul scriptic si cel faptic. si apoi, cu regulile astea e o treaba. alaltaieri seara, la concert, am iesit ("noi", "grupul nostru", "ai mei") afara in parcare sa fumam. si am scos din portbagaj o minge. si am inceput sa pasam cu ea, la liber. dupa nu mai mult de 4 pase a inceput cate unu: "dar fara sa dam tare", "dar fara sa dam pe sus", "si sa dam din prima". cum sa zic, ca sa fiu precis in exprimare...in nici 60 de secunde aveam cel putin trei reguli...adica trebuia sa avem un schimb liber de pase si am ajuns sa stabilim un set de reguli..ce naiba? cum naiba? de ce? si apoi, mai e si treaba cu comenzile. de exemplu, in autobuz, stai jos si apare langa tine: a. un batran; b. o doamna gravida; c. o doamna cu copil in brate. d. toate; automat auzi comanda "ridica-te!". cate comenzi d-astea avem in cap, oare? si mai o faza. de fapt, o recomandare. uitati-va la "privirea de control" ("privirea de control" e privirea pe care o arunci la tine in oglinda din lift, in vitrina magazinului sau in geamul masinilor ca sa vezi daca esti ok.. ) a fiecaruia, daca vreti sa va distrati, sa vedeti intimitate expusa.

ah..si mai ceva: ce conteaza ca le zice fugees, fungees sau fugis. negrii aia cu tipa care canta ready or not nu e tot aia?

Despre: Verbul de actiune

2011-05-31T02:37:00.005+03:00

De cele mai multe ori, cand cineva incepe sa-ti spuna un banc, intreaba inainte de toate daca stii bancul cu X (unde X = porcusorul isteric, iepurasul, Ion si Marie, oltenii, Bula, etc) cand face Y (se duce nu stiu unde, zice ceva, actioneaza intr-un fel)

In viata reala, noi suntem X. Noi suntem "Bula".

Si, pana la urma, la asta se reduce totul. La cum am actionat si la ce rezultate am ajuns. La ce am facut sa se intample.
Asta, pana la urma, este viata. Asta scrie istoria.

Asta, si nu modul in care am simtit. Actiunea, nu simtirea, ramane.
Sentimentul nu poate fi reprodus, in aceeasi forma. Niciodata.

Nu m-a intrebat nimeni, niciodata, daca stiu bancul cu "Bula", cand simtea el nu stiu ce..

Despre: Construirea intrarii

2011-05-31T02:12:00.006+03:00

Stiu, de exemplu, ca tigarile sunt nocive. Si nu-mi doresc cu disperare sa mor. Nu in perioada asta, cel putin. Cu toate astea, uneori, desi ma dor plamanii de la atata fumat si simt ca nu mai intra nici o tigara, imi fac o cafea, sau torn ceva in pahar, doar ca sa mai pot fuma. La fel cu cola, un alt exemplu. Uneori, cand nu mai pot sa beau, mananc repede ceva, numai ca sa mi se faca sete.

Si nu, nu am nici o explicatie la asta. Nu pot sa-mi dau seama de ce, atunci cand simt ca ceva nu-si mai are locul sau nu mai incape in mine sau in viata mea, ii construiesc, cu tot dinadinsul, o intrare. Ma mir si nu inteleg. Ma mir in fiecare zi la descoperirea unei noi stupiditati a naturii umane. Sau poate ca n-are nimic cu natura umana, ci doar cu mine..nu stiu..

Ce stiu este ca trebuie sa scap de obiceiul asta tampit.

Despre: Eu si creierul meu

2011-05-29T09:58:00.010+03:00

Nu stiu daca neaparat pot spune ca suntem sabotati. Dar, in mod cert, pot spune ca nu suntem deloc ajutati. Adica, pana la urma, creierul nostru ar trebui sa lucreze pentru noi. Sa lucreze in interesul nostru. Pentru ca este al nostru. Fara el, noi nu suntem. Fara noi, el nu e. Impreuna ar trebui sa "scoatem" ce e mai bun din noi. Sa ne exploatam la maxim.

Am vazut, zilele trecute, reclama la un film in care Nicolas Cage putea "vedea" ce se va intampla in urmatoarele doua minute. Nici el nu stia cum, dar putea. Avem aici un prim argument in sensul a ceea ca zic: creierul lui putea face acest lucru, dar refuza sa ii permita acestuia sa constientizeze cum anume face acest lucru. De ce? De ce creierul lui Nicolas Cage nu conlucreaza cu Nicolas Cage? De ce naiba nu intelege ca ei formeaza un tot?
Asta pe de o parte.

Acum, pe de alta parte, eu, impreuna cu creierul meu, privim aceasta situatie. Si creierul meu decodifica ce se intampla acolo si ma face sa inteleg. Ma face sa inteleg ca, Nicolas Cage, impreuna cu creierul lui, pot "vedea" viitorul. Inteleg. Si intelege si el, creierul meu, chestia asta. Si amandoi gandim ca Nicolas Cage e tare ca poate sa faca treaba asta. Suntem, amandoi, de acord ca e tare.

Si acum apare dilema mea: daca creierul meu poate intelege ca Nicolas Cage e tot om ca si mine si are creier, ca si el, si mai intelege ca creierul lui Nicolas Cage poate face treburile alea, si mai e si de acord ca treburile alea sunt faine, de ce naiba nu le face si el? De ce naiba nu-si pune problema ca si el este creier? De ce nu-si spune: "ma, iata! noi, creierele, putem face treaba asta. ia sa fac si io! ia sa-l fac si io pe asta al meu sa vada doua minute in viitor. io de ce n-as face asta?"

Si, uite, si chestia asta: creierul meu ma lasa sa-mi pun problema asta, dar nu-mi da raspunsul. Cum naiba sa faci treaba in conditiile astea?

Big Bud - White Widdow / Mir Crew Remix by BOJ LUCKI / Mir Crew

Despre: Semnul de "ce tare sunt"

2011-05-26T02:00:00.002+03:00

Nimic in mod special "despre" asta. Doar faptul in sine, ca exista. Exista un semn universal pentru "ce tare sunt!". De ce? Cum de? Ce face ca tocmai asta sa fie semnul? Si cum de, pentru multe alte chestii, mai importante poate, nu exista semne universal valabile? Intrigant...

Despre: Autoevaluare

2011-05-12T00:49:00.004+03:00

Pune-ti un pix si o hartie pe noptiera. Culca-te. Dormi. Trezeste-te. Ia pixul si hartia. Noteaza primul lucru la care te gandesti. Sari peste "ce-as bea o cafea", "fac pe mine", etc. Primul lucru la care te gandesti. Fa asta vreo doua saptamani. Opreste-te si analizeaza. Vezi ce descoperi.

Asta se poate.

Dar! Dar daca ai putea imprima pe ceva tot ceea ce memoria ta a decis sa dea "Uitarii" sau "Inconstientului" luna trecuta? Tot ceea ce a decis sa stearga sau mute din zona ta de acces. Oare ce-ai descoperi? Si cum ti-ar influenta lipsa acelor informatii deciziile?

Despre: Primul in cautari

2011-04-24T04:01:00.006+03:00

Sa spunem ca stai de vorba cu un prieten. Si incepe sa-ti povesteasca despre un film pe care l-a vazut. Dar are un lapsus. Nu isi mai aduce aminte numele actritei care juca rolul principal. Si iti spune ceva de genul: "Si era cu italianca aia buna...cum ii zice..."

Care e primul nume care-ti vine in minte?

Noi, toti baietii, am raspuns la unison (dar vreau sa zic: la unison!) : Monica Bellucci!

Adica...ce vreau sa zic?

Tre sa fii cam tare in bransa ta, ca sa fii primul in "cautarile" cuiva. Sa fii cel cu care cineva asociaza o categorie de lucruri. Dar daca esti, simultan, primul in "cautarile" tuturor? Cat de tare esti atunci?

Cam tare...ma gandesc...

Despre: Expresivitatea fetei

2011-04-22T21:25:00.007+03:00

Da, foarte interesant.
Limbajul non verbal transmite cine suntem noi cu adevarat. Pentru ca se desfasoara inconstient. Deci, necenzurat.

Daca observatiile mele sunt precise, atunci pot spune ca barbatul "macho" transmite ca e "tare", la nivel facial, in special prin privirea dusa in zare, care lasa impresia ca este preocupat de multe lucruri, nu se incurca cu aspecte marunte, este oarecum superior muritorilor de rand si apasat de posibilitatile pe care le prezinta viitorul.

Femeia "fatala", la randul ei, la nivelul expresivitatii faciale, transmite ca e "tare" prin buzele usor departate, putin in tensiune, gura intredeschisa.

Ca si cum el ar spune:
Noi, barbatii adevarati, suntem tari pentru ca avem viziune and shit.
Iar ea: Noi, femeile fatale, suntem tari pentru ca o sugem fain.

Despre: Timp sau Spatiu

2011-04-11T22:04:00.008+03:00

Test!
Pune-ti urmatoarea problema: cand ti-a spus un prieten de concertul Manu Chao, l-ai intrebat, prima data, Unde e sau Cand e?

Rezultat!
Daca ai raspuns "Unde", esti mai degraba preocupat de spatiu.
Daca ai raspuns cu "Cand", esti mai degraba preocupat de timp.

Nota!
Desi garantam acuratetea rezultatului, nu suntem prea siguri de utilitatea lui.
Oricum, autocunoasterea ajuta..de ce nu...

Despre: Toxicitate

2011-04-05T00:56:00.015+03:00

"Is there no way out of the mind?"
Sylvia Plath

Daca maine ai afla (dar ai afla doar tu, ceilalti nu ar stii) ca, nu E-urile, tigarile sau heroina sunt cele mai toxice si periculoase pentru sanatatea ta, ci relationarea cu ceilalti, ce ai face? Unde ai fugi? Cum ti-ai trai viata?

Dar daca ai afla ca traiul cu tine insuti e cel mai toxic si te distruge in fiecare zi? Cum ai proceda?

Despre: Macelarul Vanator

2011-03-31T08:04:00.006+03:00

"It's a dirty job, but someone's got to do it!"

Se opri pana si din guitat. Ultimele zece minute si le petrecuse alergand prin curte panicat, fara ca macar sa intoarca privirea de teama luciului lamei cutitului.

S-a oprit pentru ca simtea ca nu-l mai urmareste nimeni. Si-a intors privirea si l-a observant pe Ilie, asezat intr-un colt al curtii, plangand de ti se rupea inima. Cateva minute a continuat sa guite asa, oprit pe loc, mai mult din reflex. Dar acum s-a oprit si din guitat. Ceva nu era asa cum auzise de la batranii lui, toti dusi, in cele din urma, in preajma Craciunului, de mana acestui om.

Se uita la Ilie. Omul sedea pe jos, sprijinit cu spatele de gardul curtii. Cutitul, scapat pe jos, zacea langa mana lui dreapta care atarna fara nici o vlaga. Omul plangea in hohote si repeta obsesiv: "Nu pot! Nu pot! Nu mai pot!".

Se apropie de el.

Ilie fusese, toata viata lui, macelar. Zilnic, in ultimii 42 de ani, transase animale moarte si le tranformase in tot felul de specialitati destinate gurmanzilor. Era bun in ceea ce facea. Chiar foarte bun. Si nu era doar pentru ca asta era meseria lui. Ci si pentru ca iubea ceea ce facea. Daca il trezeai noaptea din somn si ii puneai un porc sacrificat in brate, il putea transa matematic, cu ochii inchisi. Dobandise o extraordinara dexteritate in manuirea animalelor moarte. Si, odata cu asta, o imunitate absoluta vizavi de sensibilitatea animalelor vii. Cu aceasta imunitate in suflet, si-a dezvoltat si celalalt interes al sau. Vanatul. Ani de zile a mers regulat la vanatoate de mistreti, iepuri, caprioare, cerbi. De tot ce se putea. Ca sa spunem asa, se ocupa si de cei vii, si de morti. Si aceasta dubla experienta il transformase in cel mai bun in ceea ce facea.

Tot tinutul il cunostea drept “Ilie macelarul”. Oricine dorea sa taie porcul, vitelul, sau orice animal decidea sa sacrifice, il chema pe Ilie sa o faca. De cateva ori a fost chemat chiar si sa trimita in rai niste cai care, din diverse motive, nu-si mai puteau indeplini rolul de animale de povara. S-a achitat cu brio de toate aceste sarcini.

Acum, insa, in ziua asta blestemata, dupa 42 de ani de macelarit, ceva s-a intamplat. In timp ce alerga porcul asta, cu cutitul in mana, ascultandu-i guitatul, ceva s-a scurtcircuitat. De fapt, a fost pentru prima data cand a ascultat. A ascultat guitatul. Si asta i-a fost fatal.

Porcul se apropie atat de tare incat ii putea simti respiratia greoaie. Il privi direct in ochi. Prin ceata provocata de perdeaua de lacrimi, Ilie privi si el porcul in ochi. Animalul se apropie si mai tare, isi lipi ratul de umarul lui Ilie si tot corpul de corpul acestuia, intr-un fel de imbratisare. Ca si cum ar fi vrut sa-i spuna: "Stai linistit! Este ok! Te iert! In numele tuturor porcilor mei si al familiilor tuturor vietuitoarelor pe care le-ai masacrat de-a lungul vietii: Esti iertat!!"

Siroaie de lacrimi incepura sa ude obrajii lui Ilie. In momentul urmator, mana dreapta a acestuia lua cutitul si, printr-o miscare aproape matematica, il infipse in beregata porcului.

Expresia socata si stingerea inceata a licaritului privirii mirate a acestuia au fost ultimele imagini ale lui Ilie inainte de a-si infige cutitul direct in inima.

Despre: Jumatatea mea

2011-03-30T19:37:00.007+03:00

Acum am inteles. Abia acum. Nu stiu de ce a fost atat de greu.

Daca tu esti jumatatea mea, inseamna ca eu sunt dublul tau. Asta-i chestia cu jumatatea!

Despre: Oh, ME

2011-03-24T02:01:00.005+02:00

ati ghicit, retro se redeschide, undeva pe blaga, candva sambata asta, cumva cu o seara dansanta, cu ceva muzica sub egida essential mix, cu cineva celebru, in grupul lui de prieteni, la butoane.

veniti.

Despre: Subject matter experts

2011-03-04T06:54:00.003+02:00

"Subject matter expert" este persoana la care te raportezi pentru a nu face excese. Pentru a nu depasi masuri.

La "subject matter expert"-ul pe probleme de ras te uiti sa vezi cand se opreste din ras ca nu cumva sa razi tu mai mult.

La "subject matter expert"-ul pe probleme de alcool te uiti, sa stii cand este cazul sa te opresti din baut ("daca x s-a oprit din baut, inseamna ca tre sa ma opresc si eu" sau "uite, nici macar x nu mai bea, ar fi cazul sa ma opresc").

Etc.

In cazul in care "subject matter expert"-ul s-a oprit iar tu decizi sa continui, iti asumi responsablitatea de a ii prelua rolul. De a deveni tu etalonul, persoana la care ceilalti se raporteaza: "bea oricat, numai sa nu bei mai mult decat x", "vezi sa nu ajungi la fel de gras ca y", etc..

Despre: Ciorba de burta

2011-03-04T06:33:00.003+02:00

Ciorba de burta e un prag.
Fiecare are, legat de ea, fie o poveste, fie o justificare.

Inainte de toate, se intreaba: "tu mananci ciorba de burta?"
Daca raspunsul este "Nu", urmeaza justificarea: "Nu-mi place cum suna "burta", nu-mi place mirosul," etc. Justificarea este urmata imediat de povestea celuilalt: "Nici eu nu mancam inainte. Pana cand, intr-o zi,...."
Toata lumea care mananca ciorba de burta, inainte, nu manca. Dar, la un moment dat, a decis: "Am sa mananc! Si asta va fi povestea mea cu ciorba de burta.."

Intotdeauna exista o recomandare. Toti cei care mananca ciorba de burta, au mancat prima data la recomandarea cuiva. Recomandarea asta este foarte importanta pentru ca este decisiv unde mananci prima data ciorba de burta. Prima trebuie sa fie cea mai buna.

Eu sunt curios ce e in mintea oamenilor in ziua aia. Cum apare decizia? Ce te face sa spui: "Gata! O sa incerc! O sa trec peste toate barierele ce mi le pun si o sa mananc ciorba de burta!"

Ce determina aparitia momentului: "Bine ma! Fie!"

Despre: Plagiat

2011-02-21T14:55:00.003+02:00

Oare daca o trupa suna ca ea insasi se cheama plagiat?

Daca melodiile de mai jos ar fi cantate de trupe diferite, in mod cert am putea considera ca una a plagiat-o pe cealalta.

Tinand, insa, cont de faptul ca vorbim de aceeasi trupa, putem spune ca Radiohead isi pastreaza stilul. Adica..scuze: "stilul lor foarte fain" am vrut sa zic.

ceva vechi..

ceva nou...foarte nou. cel mai nou, de fapt.

Despre: Kiss and make up

2011-01-15T03:59:00.002+02:00

De mici suntem invatati ca sexul rezolva totul.
Kiss and make up-ul din copilarie este echivalentul make up sex-ului de la maturitate.

Vai si-amar.

Despre: Paradox

2010-12-25T11:09:00.004+02:00

De Craciun fii mai bun. Asta-i paradoxul.
Cum sa fiu mai bun, cand e un frig aici de a-nghetat si sufletul in mine?
Craciunul ar trebui sa fie in cu totul alt anotimp. In fiecare zi dintr-un cu totul alt anotimp. Sau, poate, anospatiu.

Despre: Who's your daddy?

2010-12-13T21:16:00.004+02:00

Treaba e asa: tati il bate pe Calvin Klein!
Fara nici un dubiu.
Modelul vazut zi de zi acasa este, fara discutie, superior oricarui model promovat la nivel social.
Iata de ce au si grasii sansa lor.

Multumim, tati.
Chelner! In lumina acestei noi descoperiri, mai adu o halca de carne!

Despre: Bine si Rau

2010-12-08T21:36:00.003+02:00

Lucrez acum la a le localiza. Trebuie sa le localizez! Nu stiu exact unde sunt. Dar sunt. Stiu cu certitudine ca sunt. N-au cum sa nu fie. Adica, pentru vaz avem ochii. Pentru auz, urechile. Etc. Trebuie sa existe si pentru bine si rau niste organe de simt. Adica, nu trebuie. Exista. Doar ca nu stiu inca la ce nivel. Nu le-am localizat inca.

Ochii ne permit sa percepem informatia vizuala. Atat timp cat functioneaza corect. Cand inceteaza sa functioneze suntem orbi. Nu mai percepem nimic din ce vine pe cale vizuala. Urechile permit patrunderea informatiei auditive. Etc. Organele astea permit patrunderea unor informatii in noi. Sau, dimpotriva, nu permit.

Ele se intrepatrund. De exemplu, uneori, pot vedea ca trebuie sa se auda ceva. Alteori pot auzi ca trebuie sa se simta intr-un fel la atingere. Alteori simt atingerea a ceva ce se poate vedea, sau auzi. Cu toate astea, daca organul de simt aferent tipului respectiv de informatie nu functioneaza, informatia nu este perceputa (degeaba vad ca se poate auzi ceva. Daca sunt surd, n-am sa aud. Etc.)

La fel, exista organele de simt pentru bine si rau. Ele permit intrarea informatiilor venite pe calea "bine" sau "rau". Atat timp cat functioneaza corect. Cand inceteaza sa functioneze nu mai percep informatia respectiva. Si nu cred asta. STIU asta. Stiu, pentru ca, de ceva vreme, pot vedea binele ce mi se adreseaza. Il pot auzi. Pot sa-l simt, sa-l miros chiar. Dar nu am capacitatea de a-l primi. Nu pot sa-l las sa intre. Tin la distanta tot ce poate reprezenta "bine" pentru mine. Sunt, intr-un fel, bolnav. Nu-mi mai functioneaza organul de simt pentru "bine". Nu mai pot inmagazina astfel de informatii. Organismul meu refuza sa le primeasca. Si asta e rau!

Si STIU cu certitudine ca e rau, pentru ca organele de simt pentru "rau" nu sunt afectate in nici un fel. Informatia asta intra ori de cate ori are chef.

Si de-asta zic. Trebuie sa le localizez. Trebuie sa le gasesc, pentru a imi da seama daca se mai poate rezolva ceva. Trebuie..

Despre: Dus

2010-12-06T04:52:00.002+02:00

Produs, adus, sedus
Indus, condus, redus
Dedus.
De dus.
Dus.

Despre: Jurnal de extraterestru. Insemnarea 31.

2010-11-01T01:47:00.003+02:00

I want to
I want to be someone else or I'll explode!

Despre: Perceptia timpului

2010-10-21T22:10:00.003+03:00

- Ba, auzi?
- Ia zi!
- Ba, tu stii cum trece, cel mai repede, timpul?
- Nu, ba! Ia zi! Cum?
- Uite-asa, din treaba-n treaba..

Despre: Strong feelings, frate!

2010-10-18T03:20:00.005+03:00

ideea e ca, de exemplu, ce conteaza intr-o relatie? sa fie strong feelings. adica, asta ar fi de bine, de exemplu. si, cum ar fi, daca nu ar fi strong feelings asta ar fi de rau, si ar insemna ca nu se merita. ca it's a lost cause. intrebarea este: cum iti dai seama? ca exista srong feelings, de exemplu. foarte simplu. inseli. si daca esti prins, vei stii sigur: daca te paraseste, inseamna ca nu avea suficient de strong feelings. si oricum nu merita. iar daca are suficient de strong feelings, te va ierta si va fi ok. cred.

Despre: Lucrurile care conteaza

2010-10-16T14:58:00.004+03:00

Na, sa zicem ca tii un regim. Disociat. Si mananci trei zile acelasi tip de aliment. Si doar acel tip de aliment. Sa zicem..carne. La gratar. Sau orice alt acelasi lucru...Incepi sa te gandesti la gogosi. La branza dulce cu smantana si boia. La halva. Si la...oua. Asta cu ouale o inteleg. Mancai zillnic. Te-ai obisnuit. Esti dependent. Iti lipsesc.
Dar celelalte? O gramada de alimente sau sortimente de mancare despre care ai uitat ca exista. Din care nu ai mai gustat de ani de zile. Carora nici nu le-ai simtit lipsa. Asta ce inseamna? Ca in momente de privare iti aduci aminte de lucrurile care conteaza cu adevarat? Sau ca, fiind nevoit sa mananci acelasi aliment, ai manca orice prostie, numa' sa fie altceva?

Despre: Completari

2010-09-26T03:25:00.003+03:00

Astazi, cu baietii, am inceput demersul de completare a golurilor din limba romana. Pentru inceput, am dezvoltat patru verbe. Conjugarea se face dupa regulile clasice.

a tufisa = actiunea de a sta langa un tufis

a gardi = actiunea de a sta langa un gard

a tufigarda = actiunea de a sta langa un gard cu tufis

a pupitra = actiunea de a sta langa un pupitru

Despre: Jurnal de extraterestru. Insemnarea 1.

2010-09-24T11:13:00.003+03:00

Fuck!
Fuck! Fuck! Fuck! De ce am acceptat misiunea asta? De ce?
Fuck!
Here I go!
O sa fie bine. O sa fie bine. O sa fie..
Fii barbat!
Let's meet some people!

Despre: Continuitate

2010-09-23T01:25:00.003+03:00

Sa zicem ca e un rand. "Randul lumii". Iar tu esti un adolescent in rand cu lumea. In spatele tau se afla un copil. In spatele lui, un nou nascut. In fata ta, un adult. In fata lui, un batran. In fata batranului se afla moartea. Stati, cu totii, o clipa, in pozitia asta. Dupa care urmeaza miscarea. Un pas inainte. Acum, tu esti un adult. Adultul din fata ta a devenit batran. Batranul care se aflase in fata lui a murit, iar acum el are, la distanta de un pas, moartea. In spatele tau, copilul de odinioara a devenit adolescent, iar nou nascutul s-a transformat in copil. In spatele copilului, tocmai s-a nascut un alt copil. O noua clipa de asteptare si din nou miscare. Un nou pas inainte. Acum tu esti un batran. In fata ta se afla moartea...

As fi foarte dezamagit daca intr-o zi mi s-ar confirma teoria conform careia viata exista doar pentru a fi traita si "pastrata in viata". Nici un inteles mai profund. Nici un scop mai nobil. Mai de inteles. Doar asigurarea continuitatii.

Atat de dezamagit as fi, incat as lupta pentru interzicerea procreeri. Pentru a ma asigura ca va exista o ultima generatie. Doar asa, pentru a invinge "mama natura", care si-a batut joc de noi si, fara sa ne intrebe, ne-a adus aici...pentru asta!

Despre: Jurnal de extraterestru. Insemnarea 63.

2010-09-22T02:33:00.005+03:00

Din cate am observat, oamenii considera "Amin!" cel mai puternic termen de concluzionare. Punctul dupa care nu mai poate exista nimic. Punctul care marcheaza sfarsitul. Care arata ca e gata! Ca e sfant! Gresit! Amin! De ce? Pentru ca, daca privim atent, intotdeauna mai exista ceva dupa "Amin!" Intotdeauna! Amin! Ceea ce ma duce catre niste concluzii oarecum infricosatoare. Daca nici dupa "Amin!" nu e gata, inseamna ca oamenii, pur si simplu, nu se pot opri niciodata! Amin!

Norocul meu ca sunt extraterestru si pot, spre exemplu, finaliza insemnarea asta acum. Amin!
Bineinteles, nu inainte de a posta si melodia. Amin!
De fapt, melodia nu stiu sigur daca se pune. Dar totusi, ea face parte din postare. Dar nu e...sau..

Despre: Hear my train a comin

2010-09-09T00:44:00.004+03:00

Stiti "Hiiiiii"-ul spus pe inspiratie? Este vorba de "Hiiiiii"-ul ala pe care il "faceati" din cauza ca ati lasat apa sa curga in cada ca sa faceti baie si ati uitat de ea? Din expresia "Hiiiiii APA!"? Orice om care locuieste la bloc a auzit sau "a facut" cel putin o data expresia asta: "Hiiiiii APA!" N-avea cum!!..

"Hiiiiii"-ul spus pe inspiratie este LTFEL DECAT "Hiiiiii"-UL DE PE EXPIRATIE. hIIIII-ul de pe expiratie este unul de bucurie. Denota veselie. Cel de pe inspiratie este unul de panica (vezi ex de mai sus, cu "Hiiiiii APA!").

Na. Ideea este ca mi s-a intamplat. "Hiiiiii"-ul pe inspiratie, adica. Atunci cand mi-am amintit! A fost un fel de "Hiiiiii PIESA ASTA! Am uitat de ea! Hear my train a comin', adica..

Despre: Similaritati

2010-09-06T18:11:00.006+03:00

Legatura dintre iubire si relatie este similara celei dintre "biserica" si Dumnezeu. Si asta pentru ca, in ambele cazuri, se incearca transpunerea spiritualului in plan material.

Si pentru ca spiritul ramane, in esenta, mereu acelasi, iar materialul este supus unei perpetue modelari, indoiri, schimonosiri, modificari, determinari, influente, etc, rezultatele sunt, de cele mai multe ori, dezastruoase.

Despre: Dardaca Ion

2010-09-06T02:30:00.003+03:00

Dardaca Ion a fost, toata viata lui, pasionat de ceea ce s-ar putea intampla.

La un moment dat chiar a si inventat o aplicatie software care genereaza toate implicatiile si consecintele pe care le poate avea o anume decizie.
A numit-o simplu: Dardaca.

In prezent, Ion a murit. Cu certitudine.

Despre: Visul neimplinit

2010-09-04T15:03:00.004+03:00

Se spune ca parintii isi implinesc visele, pe care nu au avut sanse sa le materializeze sau sa le consume, prin intermediul copiilor lor.
Isi depasesc, printr-un proces catartic, frustrarile neimplinirilor acumulate.

Sa zicem ca este o mana ce ni se intinde. Un fel de "nu-i nimic daca n-ai reusit. mai ai o sansa". Cu totii am putea sa ne pastram un vis. Sa incetam sa luptam pentru el in modul traditional. Si sa il lasam in seama urmasilor. Un fel de "Am un vis! Si copiii mei il vor implini".

Asta este felul copiilor de a da inapoi ceea ce au primit.

Tu! Care este visul pe care il lasi in seama copiilor tai? La ce anume ai renuntat? Ce anume ai "transferat"?

Si tu! Prin tine ce vis crezi ca si-au implinit parintii tai?

Despre: Never let me down again

2010-09-03T01:14:00.003+03:00

Nu, nu intra. Te rog nu intra!
Stai acolo..de fapt…nu! Pleaca. Pleaca, nu mai sta.
Daca stai, ai sa vrei sa intri. Si nu e bine sa intri. Ce sa faci aici? N-ai ce gasi! Nu vei gasi nimic din ce ti-ar placea! Nimic din ce-ai gasi nu ti-ar placea!
E mizerie mare. Si dezordine. Si oricata ordine si curatenie ai face, in doua zile praful se asterne la loc, hainele sunt aruncate peste tot, mucurile fumega unul peste celalalt in scrumiere imbacsite.

Si culorile din jur s-au cam estompat. E totul in alb si negru aici. Iar tie iti place colorat! Nu, nu ti-ar placea aici.. Stiu. Si, te rog, nu intra. Nu te contamina. Stai acolo. Sau, mai bine, nu! Mai bine pleaca! Da, pleaca.. Du-te departe.. Catre locuri mai colorate...

Ma duc si eu..sa dau o tura...cu prietenul asta al meu..

Despre: Jurnal de extraterestru. Insemnarea 102.

2010-08-23T11:02:00.005+03:00

- Hei! Eu sunt un extraterestru! Hei, hei! Stai, vorbesc serios! La naiba, s-a dus. Stai ca vine altul. Buna! Oricat ar parea de ciudat, as vrea sa iti spun ca eu sunt un extraterestru! De ce razi? Vorbesc serios! De ce pleci? De ce? Stai! Vreau sa spun adevarul! Stai! De ce fugi? De ce? Te rog, vreau sa stii ca nu sunt ca tine. Ca sunt din alta parte. De departe. Si ca acolo de unde sunt eu lumea e altfel. Ca noi credem in alte chestii. Ca nu simtim ca voi. Ca nu simt ca tine! Ca mi-i dor de casa.. Ca nu mai suport sa ma simt atat de instrainat. Stai. Un minut. Atat. Un minut. Stai. Te rog. Te rog...

- Haideti, domnu' extraterestru, mergem inapoi in salon..

Despre: Urasc copiii!

2010-08-21T14:28:00.003+03:00

Urasc copiii, pentru simplul fapt ca iti amintesc de bucuria vietii. De bucuria descoperirii! Bucurie pe care tu n-o s-o mai ai vreodata...cel putin, nu la intensitatea aia..

Un fel de: "Ciuda, fraiere!!"

Despre: Subversivitate

2010-07-15T21:46:00.004+03:00

rezistenta continua..

Breaking the Law

Despre: Context

2010-07-05T17:39:00.003+03:00

Astazi, cand am plecat de acasa, am lasat geamul larg deschis.
Cand ma intorceam spre casa m-am felicitat pentru asta. Era putin racoare afara si asta era de bine.

Daca ar fi plouat intre timp, imi spuneam ca sunt un bou.

Cam asta.

Despre: Pescuit sportiv

2010-07-04T14:56:00.003+03:00

Pestele mut inoata in balta dedicata pescuitului sportiv.
A fost prins de atatea ori... Si tot de atatea ori eliberat.

Prima data cand a fost prins s-a speriat atat de tare... Era ingrozit de ce i s-ar putea intampla. Dar a fost eliberat. A fost momentul in care s-a bucurat cel mai mult de libertate, din intreaga sa existenta. Atunci a apreciat-o cel mai tare. O buna perioada de timp de la acest eveniment nu s-a hranit cu nimic, de frica sa nu nimereasca din nou in capcana pescarului. Apoi, precaut, a inceput sa caute din nou hrana. Si, astfel, a fost prins din nou. Si eliberat la scurt timp dupa aceea. Si s-a bucurat iarasi.

Cu timpul, insa, a inceput sa-si dea seama ca asta e tot ce e. Asta e tot ce i se poate intampla in balta asta dedicata pescuitului sportiv. Ritualul s-a repetat de atatea ori incat, de la un moment dat, l-a facut sa-si doreasca altceva. Sa nu mai fie eliberat. Sa fie pastrat. Sa fie luat si dus de acolo. Sa vina cineva care sa-i arate lumea de dincolo de balta dedicata pescuitului sportiv. A inceput sa caute capcanele si sa cada in ele. Dar, ca de fiecare data, la scurt timp dupa ce era prins, isi recapata blestemata asta de libertate.

Pestele mut este mut.
Pestele mut nu este capabil sa isi exprime dorintele.
Pestele mut va inota, pentru totdeauna, liber si mut, in balta destinata pescuitului sportiv.

Despre: Priceless

2010-07-04T04:58:00.005+03:00

..si cu ea stand pe banca, el in spatele ei si al bancii, in picioare, atingandu-i umarul cu varful degetelor, iar ea privindu-l senin peste umar si cu ea in prim plan si el in plan secundar, la cativa metri distanta si cu el tinand-o in palma si cu pomu' ala si cu podu' ala si cu Bega in spate si cu florile alea si cu spatele la aparat si cu.....

noi stam pe banca, pe malul opus, fumam si analizam spectacolul. 6 cupluri la photoshooting. un chin. ne dor deja pe noi picioarele, doar privind. transpiram noi, doar vazandu-i in costumele alea, pe caldura asta. dar totusi, nu se lasa. inca o pozitie. inca o perspectiva. cat sa induri pentru asta? si mai ales de ce? M. face un calcul din care reiese ca pozele vor fi vazute de invitati, de ei si, cel mult, de copiii lor. de la nepoti e deja discutabil. deja de la nepoti incepe sa se piarda interesul. sa nu mai vorbim de cazul divortului. cand nimeni nu se va mai uita la ele. totusi, pare important. atat de important incat sa suporti tot felul de chinuri. ce se va vedea in poze merita maxima atentie. si sacrificiu. la fel, si ceea ce se va vedea pe filmari. filmarile sunt mai importante, chiar, decat evenimentul in sine.

amintirile frumoase merita orice sacrificiu.

si de aici ideea.
o firma de pozat si filmat nunti. de organizat photoshooting-ul dinaintea petrecerii, de pozat si filmat tot ce se intampla pe intreg parcursul evenimentului. o firma care sa aiba exclusivitate asupra modului in care se stocheaza amintirea celui mai important eveniment din viata ta.

si care sa te sune in ziua de dupa nunta si sa-ti spuna:
"avem toate pozele si intregul film al evenimentului. sunt prelucrate artistic, tot. acum, vrem sa va intrebam si noi ceva: cat sunteti dispusi sa platiti pe ele?"

Despre: Note to self

2010-06-24T00:36:00.005+03:00

Salut.
Voiam sa-ti transmitem ca suntem bine, aici. Nu-ti fa griji pentru noi. Serios. Nu mai turna toate prostiile pe gat. Si nu mai fuma cacaturile alea. Noi suntem ok. Fii si tu..

Oh, ME

If I had to lose a mile, if I had to touch feelings, I would lose my soul the way I do! I don't have to think! I only have to do it. The results are always perfect, but that's old news. Would you like to hear my voice, sprinkled with emotion, invented at your birth?

I can't see the end of me, my whole expanse I cannot see..
I formulate infinity and store it deep inside of me!

Despre: Cum sta treaba

2010-06-18T20:11:00.003+03:00

L-am intrebat odata pe un prieten: Merge treaba?
Mi-a raspuns asa: Ba, stii ce am observat? Ca daca te ocupi, merge!

ce am observat eu, la randul meu, este ca pe piesa asta de mai jos, merge treaba ca rulata..sau..unsa..sau..cum era?

Despre: Obsesia este buna!

2010-06-04T20:20:00.003+03:00

Am o piesa noua care ma obsedeaza. Excelent! ♪♫♪♫
Intamplarea face ca ea este chiar piesa noua pe disc. Astfel, de cate ori ascult piesa noua, ascult piesa noua. Bine, piesa noua nu este chiar noua, este lansata de ceva timp, dar e noua piesa ce ma obsedeaza.

Obsesia te tine focusat. Iti tine atentia departe de tot. De orice altceva. Si te tine langa ea.

Obsesia bate depresia. Si chiar si viata! Le lasa sa treaca pe langa tine fara sa te afecteze.
In obsesie exista doar obiectul obsesiei. Atat!

Excelent! Excelent!
♪♫♪♫♪♫ ♪♫♪♫♪♫♪♫♪♫♪♫ ♪♫♪♫♪♫

Despre: Altcineva

2010-06-03T00:26:00.003+03:00

Intotdeauna va exista altcineva. In tot deauna.
Si tu. Chiar si eu voi fi la un moment dat altcineva.
Alt cineva..

Despre: Autorun

2010-05-29T23:00:00.004+03:00

Luna. Noaptea. Muntele. Aerul curat. TU! Pastila de mai devreme. Drumul. Masina asta ce vine!! Scuza-ma iubito, e ceva ce trebuie sa fac neaparat acum!

Despre: Momente de lluciditate

2010-05-27T00:08:00.009+03:00

- ..ba, ssi fii..asta..fii atent, ce naiba voiam sa zic..fii staistai..fii atent..ii zic..
- ..staistaistai!.......nnu uita cce voiai sa zici..Ba..ba..o mai..o mai..trecut un sfert de ora..ba..ciocniti fuckin paharele alea..si tu...A.. rrostogoleste..un pic sticla..pe jos..sa creada vecinii ca bem.......bun asa..na zi..ziceai..era ceva despre...despre..asta....despre....
- ..ziceam ca..stai ma..ca..wtf?..fuckit...am uitat..

Despre: Saturday afternoon mix

2010-05-22T17:06:00.014+03:00

Bestex Mashup #6 from DJ Bestex on Vimeo.

Despre: Initiativa

2010-05-22T13:34:00.006+03:00

"Narrator: [reading] I am Jack's colon.
Tyler Durden: I get cancer, I kill Jack."
Fight Club

Cateodata, una din partile corpului nostru este mai desteapta si lucida decat oricare alta parte a lui, pe care am pus-o pe piedestal pentru aceste functii.
Cateodata colonul nostru, sau prostata, de exemplu, sunt mai destepte si lucide decat noi.
Haha. Da, cateodata prostata e mai desteapta.
Si da, cateodata colonul isi da seama de cacatul in care traieste si spune: Fuck you. Fuck this life. Fuck everybody. Fuck all this shit. I’m getting cancer and I’m getting out!

Cateodata colonul preia initiativa si ia decizia pe care noi, in toata luciditatea noastra, nu suntem in stare sa o vedem ca fiind cea mai buna.

Despre: Efecte in timp

2010-05-22T03:59:00.007+03:00

Stiu ca nu voi putea trai vreodata cu gandul ca voi fi fara tine...

Stiu ca nu voi putea trai vreodata cu gandul ca voi fi fara tine..

Stiu ca nu voi putea trai vreodata cu gandul ca voi fi fara tine.

Despre: Piatra de pe suflet

2010-05-20T03:13:00.002+03:00

De ce? De ce sa-mi iei piatra de pe suflet? E a mea! M-am obisnuit cu ea.
Ii stiu fiecare rotunjime. Fiecare netezime. Fiecare ciobitura.
Ii cunosc cu exactitate greutatea. Si apasarea. Si neclintirea.
Am purtat-o peste tot. Si am avut grija sa nu se rostogoleasca si sa se sparga.. Am plans la spusele ei mute. Si mi-a ascultat povestile despre durerea surda ce mi-o pricinuia.
Si sufletul meu a impietrit alaturi de ea!

De ce? De ce n-ai zis ca intr-o zi ai sa ti-o iei inapoi? Ca n-o sa-mi mai gatuie rasuflarea? Ca nu ma va mai sufoca?
Ce sa fac eu cu tot aerul asta?

Te rog! Nu-mi lua piatra de pe suflet.
Nu-mi lasa sufletul usor.. Si liber.. Si gol...

Free music - Never Go Back

Despre: Astazi nu este uneori!

2010-05-18T23:42:00.003+03:00

"Sometimes, when I look deep in your eyes, I swear I can see your soul..."
James, Sometimes

Uneori..ploaia se opreste o secunda si asteapta sa te asezi confortabil in bratele mele pentru a o privi cum bate in geam..
Uneori..dai volumul mai incet doar pentru a putea savura partea faina la maxim..
Uneori..ma lasi sa visez cu ochii deschisi la tine in timp ce sarutarile mele-ti acopera trupul tremurand..
Uneori..iti umpli sufletul cu parfumul meu, doar pentru a ma avea mai multa vreme langa tine, cand viata ma poarta departe..
Uneori..stau cuminte in dreapta ta si astept sa te surprind cand ma privesti pe furis..
Uneori..iti pui plumb in buzunare pentru ca lumea sa nu poata vedea ca plutesti..
Uneori…stam intinsi pe spate si privim cerul plin de stele in asteptarea unui semn de la nava mama..
Uneori..intri cu toata fiinta ta in mine si te incapatanezi sa ramai acolo pana cand totul in jur capata forma ta..
Uneori..te privesc in ochi si ma vad, acolo, in sufletul tau..
Uneori..fugi doar pentru a te putea intoarce de mai departe..

Uneori..existi..
Uneori..sunt al tau..
Uneori..e magic, ireal..

Uneori..sunt bine..
Uneori..iubesc soarele doar pentru ca-mi aminteste ca ploaia s-a oprit, in asteptarea ta..

Dar astazi ploua. Ploua necontenit. Ploua fara oprire.
Astazi ploaia nu s-a oprit deloc.
Astazi nu este uneori!
Posibil ieri probabil maine
Astazi, insa, nu va mai fi, vreodata, uneori!

Despre: Mituri urbane

2010-05-16T10:59:00.007+03:00

Intr-o seara, la o petrecere, stand langa un prieten de-al meu, l-am calcat, din greseala, pe picior. Peste doua secunde m-a calcat inapoi. Ne-am uitat unul la celalalt, apoi o vreme nu ne-am mai putut opri din ras. Increfuckingdibil! Om in toata firea! inca are in minte comanda conform careia, daca nu calci inapoi iti moare mama.. Si o si executa!

Aseara, cu lumea, am descoperit, ascunse dupa niste pahare, cateva mituri urbane inca active, unele inmagazinate in copilarie, altele construite pe parcurs.

dalmatienii sunt prosti
dobermanii innebunesc la 7 ani
pechinezii sunt caini de babe
shitzu sunt caini de femei sau de gay
beagle-ii si basset-ii sunt caini de oameni cool
cainii trebuie castrati doar dupa ce si-au tras-o macar o data
italienii mananca pisici
daca mananci morcovi vezi mai bine
daca barbatii nu si-o trag dupa ce li se scoala ii dor coaiele
daca inghiti guma ti se lipesc matele
daca ii duci cadou sapun o sa considere ca il crezi nespalat
tigancile se pisa pe seminte
"vanturile" trase cu zgomot nu miros
daca nu bei tot lasi raul in casa
daca ai mainile reci, esti sincer
daca te masturbezi mult orbesti
daca ti-o tragi din prima seara esti curva
fetele cu cercel in limba o sug mai fain
fetele cu buze groase o sug mai fain
daca bei bere cu scrum te imbeti
daca le combini te imbeti
cafeaua din germa ii mai buna
femeile cu jeep si-o trag pe bani. oricum, jeep-ul e al barbatului
oamenii cu buze subtiri sunt rai
oamenii cu fruntea lata sunt destepti
barbatii cu nasu' lung o au mare
liliecii se prind in par
secretarele si-o trag cu sefu'
pangasius nu e peste
daca faci asa, ramai asa

M. a povestit aseara despre faptul ca reteta de coca-cola e stiuta doar de doi oameni. Apoi a zis: imagine, daca au astia nevoie sa produca si unu' e undeva pe o plaja, iar celalalt in concediu de maternitate.. de aici n-am mai inteles nimic pentru cateva secunde. apoi mi-am dat seama ca, intr-adevar, doi oameni in pozitii de top, care au acces la o asemenea informatie nu trebuie sa fie, neaparat, barbati. totusi, in mintea mea erau...

si cate si mai cate..
o gramada de gunoaie bine sedimentate in mintea noastra ne influenteaza deciziile si ne ingradesc zilnic, fara, macar, sa ne dam seama. nu-i fain.

Despre: Vesti bune

2010-05-11T20:47:00.003+03:00

adormi, te trezesti, te uiti ceas, catre geam si iti zici: fuuuuck!!! pui mana pe tel, il suni pe horatiu si ii zici: baa, hai fuckin repede, fuck, k am adormit. Imagine nedumerirea lu asta: ok, unde? Cum fuckin unde? Hai, k trebuia sa fim la 8 in arad. Da? Zice, pai? Pai hai, ii zici, fucking shit...nu dimineata trebuia sa fim?, zice..acu e seara...what? ii 8 jumate seara?? Fuckkk...horatiu, luv you..nici nu stii ce veste buna mi-ai dat!

Despre: Jurnal de extraterestru. Insemnarea 59.

2010-05-09T02:09:00.005+03:00

Ma simt alienat.

Despre: The frontier of loss

2010-05-05T03:09:00.004+03:00

It don't matter, when you turn
Gonna Survive, you live and learn..
Massive Attack, Live with me

(…)
- Spune-mi ce vezi.

- Hm. Chiar vrei sa stii?

- Sigur ca vreau. Vreau sa inteleg. Vreau sa te inteleg.

- Vad alienare. Ne vad goi. Vad parti din sufletele noastre. Pierdute. Sigur, parti mici din el pierdem in tot felul de locuri. Fiind mici, nu le simtim neaparat lipsa. Sau cel mult putem spune ca lipsa lor ne produce un disconfort oarecare. Nefiind foarte puternic, efectele lui nu se propaga prea departe. Nu afecteaza semnificativ intregul. Astfel ca, mecanismul isi poate vedea linistit de treaba si, in scurt timp, partile lipsa se tes la loc.

Dar mai este celalalt caz. Cazul frontierei. Al frontierei dintre cu si fara. Dintre am si am avut. Dintre am avut si am pierdut. Dintre implinire si alienare. Al frontierei la care l-ai pierdut. Al frontierei pierzaniei. Al locului in care ti s-a agatat sufletul.

Sufletul nu ti-l pierzi niciodata. Dar, in cazul frontierei, pierzi partea semnificativa a lui. O lasi agatata undeva, la o bariera dincolo de care nu mai ai acces. Si pierzand partea semnificativa, efectele sunt generalizate. Se propaga devastator in intreg si otravesc tot ce prind in cale.

Pentru tine, asta se traduce prin faptul ca te trezesti intr-o dimineata si iti spui: nu mai simt. Sau ma mut. Sau vreau sa ma fac praf. Sau vreau sa ma distrez maxim si sa profit de viata. Sau nici macar nu-ti spui. Te trezesti pur si simplu actionand asa. Golul este umplut cu preaplin de altceva, de opus de cele mai multe ori. Amarul otravii este acoperit de dulcele gust al satisfactiei carnale, primare. De falsa senzatie de libertate. La finalul zilei, insa, cand te intinzi, langa tine, in pat, senzatia de gol reapare. Si atunci incerci varianta suprasolicitarii. A epuizarii. Astea sunt semnele trecerii frontierei pierzaniei.

In timpul tau de repaos, partea lui infima ramasa, isi scoate precaut nasul din tarana in care s-a ingropat in fuga din calea pieirii, si o porneste catre frontiera. Ajunsa aici, priveste la ceea ce candva o intregea, iar acum se afla dincolo de orice posibilitate de contact. Se priveste cum se stinge. Nu, nu. Nu e un act pasiv. Dimpotriva, incearca din rasputeri sa recastige ceea ce, candva, a fost parte din ea. Uneori chiar se minte ca a reusit. Odata trecuta frontiera, insa, reintregirea poate fi, cel mult, o iluzie.

Daca ochii tai ar percepe aceasta dimensiune, asa cum fac ai mei, ai vedea la tot pasul suflete agatate, oameni fara directie orbecaind in cautarea lor, mintindu-se ca sunt bine. Oameni alienati.

- Si.. oamenii astia alienati isi mai revin vreodata?
- Inca incerci sa ma intelegi sau vrei sa stii care iti sunt optiunile? Da, nu-ti ascunde mirarea. Iti pot observa in privire instrainarea. Stai linistit. Partea aia infima de care vorbeam, ascunsa in tarana fiinite tale, va tese, in timp, o parte care sa o reintregeasca. Putin contorsionata, putin schimonosita, dar va fi tesuta. Intregul va fi refacut. Vei putea simti din nou si functiona la parametrii normali.
Dar sufletul tau nu va mai fi niciodata acelasi. NICIODATA acelasi! Uneori ai sa te mai intorci la bariera si-ai sa privesti cu nostalgie catre locul in care l-ai pierdut. Apoi ai sa te intorci la noua ta viata, ai sa te arunci in vartejul ei, ai sa te lasi prins, si-ai sa uiti. Pana cand ai sa te-ntinzi langa tine pentru a te privi in ochi pentru ultima data.

Despre: Natura moarta

2010-05-03T03:55:00.005+03:00

sunt produsul tuturor greselilor mele. reciclate. cu o noua semnificatie. dar, in fond, tot greseli. cum as putea sa nu gresesc in continuare? cum as putea sa nu fac aceleasi greseli? cum?

sunt un produs de mana a doua. cel putin. sunt prelucrat. adaptat. sunt un produs adaptat. cum as putea sa nu ma adaptez? cum as putea sa nu ma pliez pe orice? cum?

si da, stiu exact si contraargumentul: m-am adaptat in felul meu. ha!

Despre: Posesie

2010-04-23T02:13:00.005+03:00

am sa stau
am sa ma duc
am sa ma las
am sa tin mortis
am sa tac
am sa vorbesc pana la epuizare
am sa plang
am sa rad
am sa te chem
am sa te alung
am sa fac cum vreau eu

am si eu momentele mele
le cam am

am si eu ceva.
ceva, ceva, tot am.

Despre: Lupul isi schimba parul

2010-04-23T01:39:00.008+03:00

that's just the way it is..
things will never be the same...

in fond, nimic nu se schimba. niciodata.
la suprafata, da. nu si in fond.

un gest, un da in loc de nu, un nu in loc de poate, un poate in loc de nu stiu, un nu stiu in loc de alt nu stiu. astea se schimba. doar astea.

dar eu sunt tot eu. si tu esti tot tu.
iar voi, tot astia sunteti. ce credeati? ce dracu' credeati?

tocmai de asta nici nu ni s-a dat suficient timp. ca sa nu vedem. ca sa nu ne dam seama.
ca sa nu observam ca tot aia suntem.

Despre: Cele doua curente

2010-04-13T21:58:00.007+03:00

Existau doua curente.

Curentul reactiv considera ca fericirea vine singura, iar noi trebuie sa fim pregatiti, sa fim in stare sa o primim cu bratele deschise si sa nu o lasam sa ne destabilizeze.

Curentul proactiv considera ca fericirea trebuie cautata activ, prin metode specifice.

George urma cursurile institutului reactiv. Invata cum sa se pregateasca pentru fericire.

Intr-una din zile i-a cazut in mana o carte scrisa de un reprezentant de marca al acestui curent. Cartea vorbea despre teoria conform careia fericirea ne-a gasit de mai multe ori pe fiecare dintre noi, doar ca noi, nefiind pregatiti pentru ea, am lasat-o sa mearga mai departe. Se mentionau acolo concluzionarile si rememorarile ca fiind instrumente de masura ale fericirii. Ale unei fericiri pierdute. Era, insa, o carte optimista. Rememorand, fiecare dintre noi are posibilitatea de a identifica mai multe momente din viata in care poate considera ca a fost fericit. Ceea ce inseamna ca, odata plecata din viata noastra, fericirea nu e dusa de-a binelea. Ea se intoarce din cand in cand, pentru a verifica daca suntem pregatiti pentru ea. Si de aici optimismul. Practic, fiind pregatiti pentru fericire, atunci cand ea apare, vom putea sa o primim cum se cuvine, sa o apreciem si sa o pastram alaturi de noi.

In timp ce citea aceasta carte si rememora cateva experiente din viata lui, George si-a dat seama ca, intr-adevar, totul face sens. Din momentul respectiv a inceput sa creada cu tarie in acesta doctrina. Saptamana urmatoare era deja inscris la cursurile facultatii.

Lui George ii placeau concluzionarile la sfarsitul oricarei activitati. De exemplu, iubea filmele in care, la sfarsit, se facea o rememorare a celor intamplate, prin intermediul personajului principal care isi amintea evenimentele prin care a trecut. Asta era cazul filmului vizionat cu chiar o seara in urma. Era un film de dragoste, la sfarsitul caruia, eroul principal, despartit de iubita, isi aminteste toate momentele petrecute impreuna cu aceasta si, facand asta, toate neajunsurile din trecut ii apar acum intr-o noua lumina, isi da seama ca ea este sufletul lui pereche si ca nu-si permite sa o piarda. Astfel, sub efectul acestei iluminari subite, nu mai pierde nici un moment si o ia la fuga pentru a isi readuce iubita in viata. Un film bun, se gandi George. Si relevant, in acelasi timp. In viata sunt foarte multe lucruri pe care, din cauza dispozitiei de moment, fie nu le remarcam, fie le acordam o semnificatie mult mai mica decat o au in fapt. De aceea, considera George, rememorarea si concluzionarea sunt vitale. Fericirea, gandea el, este greu de perceput in momentul in care apare. Trebuie sa privim in trecut si sa readucem evenimentele de atunci in lumina de acum, pentru a putea realiza adevarata lor valoare. Tot in acest sens, credea el, si marile spirite ajung, de cele mai multe ori, sa fie apreciate dupa ce inceteaza a mai fi printre noi. Pentru ca oamenii nu mai sunt distrasi de aspecte legate de viata artistului sau de orgolii personale si se pot concentra exclusiv pe creatia acestuia.
Rememorarea si concluzionarea sunt instrumente de masura ale fericirii. Dar, din pacate, prin ele putem masura doar dimensiunea trecutului. Pe George il preocupa, insa, in egala masura si dimensiunea prezentului. Astfel, o buna perioada de timp s-a gandit la un instrument prin care ar putea masura fericirea chiar in momentul in care aceasta isi face simtita prezenta. Fericirea, gandea el, este greu de surprins in momentul in care isi face prezenta, pentru ca ea aduce cu sine o defocusare, o detasare de real. O astfel de schimbare este in masura sa destabilizeze fiinta umana, obisnuita cu un anumit ritm si ordine a lucrurilor. Iar echilibrul este o stare cautata de oameni in fiecare moment. De aceea, gandea George, in momentul in care apare un factor destabilizator, asa cum este fericirea, este foarte probabil ca, inconstient, fie sa il ocolim, fie sa ii sabotam efectele, pentru a nu pierde starea de echilibru dobandita odata cu trecerea anilor. Practic, lui George ii era cat se poate de clar ca noi, oamenii, nu suntem pregatiti pentru a fi fericiti. Dar cum am putea face pentru a fi mai bine pregatiti?

Raspunsul marilor personalitati ale Scolii Reactive era acela ca secretul sta in ritualuri, obiceiuri si rutina. Acestea aveau un dublu avantaj. Pe de o parte, urmand anumite ritualuri zilnice, aceleasi de fiecare data, fericirea ne putea gasi foarte usor, stiind exact unde ne aflam in momentul in care doreste a-si face aparitia. Pe de alta parte, obiceiurile sunt in masura sa ne dea siguranta, sa ne infiga bine in pamant, sa ne permita sa stim in fiecare moment unde ne aflam si ce urmeaza. O buna ancorare in realitate este absolut necesara pentru a nu fi luati pe sus de valul fericirii.

George si-a insusit repede acest raspuns si, din momentul in care a facut-o, a inceput sa se pregateasca pentru fericire. Intr-adevar, gandea el, secretul pentru a putea face fata fericirii, pentru a o putea primi cu bratele deschise atunci cand apare, era acela de a te tine cat mai bine pe picioare in momentul in care isi face simtita prezenta. De aceea, pregatirea pentru fericire presupune o foarte buna ancorare in realitate.

Si astfel, George a inceput sa urmeze un ritual zilnic, saptamanal, lunar.
O parte a acestui ritual era plimbarea de sambata. In fiecare sambata, George pornea catre parc. In drum se oprea la chioscul de ziare pentru a isi cumpara Realitatea saptamanala, dupa care se indrepta catre parcul din centrul orasului. Ajuns acolo, se plimba, de fiecare data in acelasi sens si cu acelasi ritm pe toate aleile parcului, apoi se aseza, la 12 fix, pe banca lui, pentru a privi ce modificari a suferit copacul lui, care se afla tocmai in fata acestei banci.

Ana era o adepta a Curentului Proactiv.
Avea douazeci si cinci de ani si nu-si putea aminti nici macar un moment din viata ei in care sa poata considera ca a fost fericita. Dar vazuse fericire in jur. Stia ca fericirea exista. Iar daca, pana la aceasta varsta, fericirea nu a gasit-o si pe ea, inseamna ca probabil nici nu o cauta. De aceea a fost atinsa de teoria proactiva si, in timp, a devenit tot mai apropiata de ea. Teoria promova cautarea activa a fericirii.

Marii reprezentanti ai acestei teorii sustineau ca metoda cea mai potrivita de a gasi fericirea ar fi aceea de a sta doar scurte perioade intr-un loc, a schimba intr-un ritm dinamic focusul de la o situatie la alta, a analiza in fiecare moment tot ce se intampla si propriile reactii in raport cu aceste evenimente si, in cazul in care acestea nu se apropie de o stare psiho-somatica euforica, parasirea mediului si investigarea unei cu totul alte realitati.

Ana finalizase cursurile cu doi ani in urma si, din momentul repectiv, a batut lumea in lung si-n lat, de la mare la munte, de la est la vest, in cautarea fericirii. Inca nu o gasise, dar avea, in continuare, sperante mari.
Ultimele saptamani si le-a petrecut intr-un mare oras din vestul Europei. Fericirea ei nu parea a se afla acolo, astfel ca a decis sa schimbe putin contextul.

In momentul de fata se afla intr-un orasel din estul Europei. Oraselul era micut, cochet, iar oamenii pareau deschisi si binevoitori. A ajuns in urma cu o zi, vineri, si a nimerit chiar in mijlocul unui festival care sarbatorea tinerii artisti ai orasului. A participat si ea la cateva vernisaje, apoi obosita s-a indreptat catre hotelul in care era cazata. A dormit mai mult decat se astepta, astfel ca, in momentul trezirii a hotarat sa nu mai piarda nici o clipa si a iesit cu gandul de a face o plimbare in parcul ce se putea vedea de la fereastra camerei sale.

va urma. cred.

Despre: Intelegere

2010-03-02T02:36:00.004+02:00

Pe un interval de timp suficient de mare nimeni nu se intelege cu nimeni, la fel cum, pe un interval de timp suficient de mic, oricine se intelege cu oricine.

Intelegerea noastra intotdeauna oscileaza intre aceste intervale.
Si asta pentru ca in incercarea noastra de a ne intelege cu ceilalti desconsideram, mai tot timpul, factorul timp, luand in considerare doar domeniile, ariile, temele si subiectele vis-a-vis de care am putea ajunge la compromisuri, puncte de vedere comune, etc.

Despre: Toleranta

2010-02-27T17:00:00.008+02:00

Sa spunem ca, intr-o dimineata, te-ai trezi si toate animalele ar incepe sa faca alte sunete decat cele cu care erai tu obisnuit. Ce-ai face? Daca, din cauza ca auzul tau a fost afectat, sau ca, pur si simplu s-a schimbat lumea animalelor peste noapte, hamsterul tau ar scoate sunete de fiara salbatica, sau catelul sunete pitigaiate, de papagal, sau pisica ta ar scartai cum o face creta pe tabla. I-ai mai pastra in jurul tau?

Adica...tu ai adus animalele alea in jurul tau pe anumite considerente. Modul in care glasuiesc este unul dintre aceste considerente. Este, oare, suficient de important incat sa renunti la prezenta acelei companii? Sigur, catelul tau s-ar bucura, in continuare, cand te-ar vedea, ar fi la fel de prietenos si jucaus...dar ar scoate sunete pitigaiate, iritante, ori de cate ori ar trece cineva prin fata casei. I-ai explica, fara succes, ca el ar trebui sa latre, nu sa ciripeasca. Degeaba. N-ai vedea nici o schimbare. Cat timp l-ai suporta? Cat timp ar compensa toate calitatile lui calitatea proasta a sunetelor emise?

Sigur, ipoteza suna a ceva de domeniul fantasticului. Dar totusi, daca privim mai atent in jurul nostru vom vedea ca nu e chiar asa. Privind imediat in jurul nostru, sau, in cazul fericit, putin mai departe de cercul nostru restrans ne vom putea face o idee despre limita noastra de toleranta.

Sunt, la tot pasul, o gramada de exemple de relatii in care, la un moment dat, unul dintre parteneri isi schimba complet comportamentul verbal/para-verbal: iubitul, care avea cea mai mieroasa voce atunci cand iti vorbea, dintr-o data latra ca un caine fioros; iubita, care, atunci cand faceati dragoste trezea tot blocul a devenit muta, sau mai emite cate un mhm; etc.

Cat suntem, oare, de toleranti la aceste schimbari? Cat merita sa fim de toleranti?
Si care e limita de suportabilitate?

Despre: Unde ajunseram?

2010-02-25T15:36:00.006+02:00

In O.S.U.T. aveam un coleg, oltean pur sange, vere. De la Corabia. Sau de pe Corabia, nu stiu exact cum ar fi corect spus. El avea vorba asta: "Plecaram ca sa ne intoarcem de unde porniseram".

In contextul actual, imi pare una din vorbele cu cel mai mare continut de adevar.
In zilele astea pare ca toata lumea alearga dupa redobandirea unui nivel de trai, a unui statut pierdut. A unui statut atat de firesc acu' ceva timp. Si atat de ravnit astazi.

Ironic sau nu, ajungem sa ne invidiem pe noi insine (desi afirmatia asta poate concura cu sanse mari la titlul de "Culmea orgoliului", este cat se poate de justificata).
Pentru ca asta facem: alergam ca sa ajungem inapoi la punctul de pornire.

Normalitatea de alta data devine aspiratia de acum.
Dar cred ca invatam ceva. Daca nu mai mult, macar faptul ca, facand un exercitiu de proiectie catre viitor, ne putem intoarce imaginar in trecut, adica, concret, in situatia de acum si sa o transformam pe aceasta in aspiratie.

Sa aspiram la a ajunge a fi exact ceea ce suntem in momentul asta. Si asta in fiecare moment.

Cred.

Despre: Afta party

2010-02-25T03:48:00.002+02:00

Afta party e atunci cand ti se umple gura de afte.

Despre: Nuante

2010-02-25T01:21:00.006+02:00

Faptele sunt aceleasi. Noi ne nuantam, ne rasturnam, ne rafinam viziunea asupra lor. Si luam masuri. Sau nu. Mai precis, oscilam in jurul lor ca idiotii. Ce stupid..ce instabil...cata indecizie..Cata risipa..Unde mai pui ca unii o considera evolutie...

Despre: Revers

2010-02-19T22:33:00.007+02:00

Noi avem expresia: "Rau cu rau, dar mai rau fara rau".
Oare masochistii au expresia: "Bine cu bine, dar mai bine fara bine"?

Despre: Schimbari

2010-02-19T21:31:00.003+02:00

Ma gandesc ca, pana la urma, suntem in fiecare moment suma obiceiurilor si credintelor noastre din acel moment. Din acel context de viata. Cand contextul se schimba, ne schimbam si noi obiceiurile, credintele..
Noi nu ne schimbam niciodata cu adevarat. Pentru ca nu suntem ceva cu adevarat. Suntem suma a ceva.
Am facut lucruri pe care n-as fi crezut vreodata ca le voi face. Si mi s-a parut foarte normal sa le fac. Am inceput sa cred in altele, chiar contrare celor precedente. Fara nici un fel de remuscari. Uneori m-am intors la credintele anterioare. Pur si simplu. Am dus razboaie in numele pacii. Si am inselat pentru dreptate.

Dar am principii. Am principii cu care am inlocuit principiile dinaintea lor.

Despre: Highly recommended

2010-02-18T01:52:00.001+02:00

Mr. H Aka Mr. Haka - Phoenix Captivus by Mr. H on Mixcloud

Despre: Terapie prin prefacatorie

2010-02-10T01:19:00.006+02:00

Ma gandesc ca, daca as avea un club de karaoke, de exemplu, ar trebui sa angajez un animator. O persoana care sa faca deschiderea serii si sa cante ori de cate ori nu se mai anunta nimeni. Da, clar. Sigur va trebui sa am un animator.

Oamenii trebuie sa vada intai pe altcineva care preia initiativa. Altfel raman blocati in fricile si complexele lor. Totusi, acest cineva, care va canta in deschidere, nu are voie sa fie un bun cantaret. Nu vreau sa-mi inhibe clientii. Adica, mai bine canti primul decat primul dupa unul care a cantat bine. Daca animatorul canta bine, atunci e chiar mai rau decat daca nu ar exista deloc. Dar nici sa lasi oamenii sa preia initiativa nu e bine. Pierzi timp pana cineva se hotaraste sau e impins de coatele prietenilor.
Da, clar, nu e bine.

Deci trebuie sa existe un animator. Si sa cante prost. N-ar trebui sa fie greu de gasit. Oricine ar putea face treaba asta. Oricine poate canta prost. Fie din lipsa de aptitudini, fie pentru ca se preface. Egal. Animatorul trebuie sa cante prost.
Da, clar.

Un job in care selectezi o persoana pentru lipsa de aptitudini. Sau pentru capacitatea de a se preface. Da, cumva similar profilului unui functionar public.

Pana la urma, sa-l ia naiba de animator. Nu am, oricum, de gand sa-mi deschid un club de karaoke.

Insa, ce ma gandesc, este sa pun la punct o noua metoda terapeutica:
Terapie prin prefacatorie.
Mai sunt cateva detalii de acoperit dar, in mare, e conturata.

Mi-am pus cateva intrebari, de genul: ce conteaza pana la urma, cine stii tu ca esti sau ce arati altora ca ai fi / ce crede toata lumea ca esti? Daca toata lumea crede ca esti intr-un fel, inseamna ca esti in acel fel? Si, oare, daca te prefaci mult timp ca esti intr-un fel ajungi sa fii in acel fel? Sau atunci cand esti tu cu tine si canti sub dus, de exemplu, mai poti sa o faci bine?

Eu cred ca, daca te prefaci ca esti intr-un fel, daca toata lumea te stie in felul ala, poti ajunge, in timp, sa fii in felul ala.

Si pe asta se va baza aceasta forma de terapie. Pe prefacatorie.

De exemplu, daca ar veni la tine, ca terapeut, un balbait, in primele sedinte ar trebui sa faci tot posibilul sa-i intre bine in cap si sa accepte faptul ca e balbait si ca niciodata nu va fi altfel.

Odata ce s-a ajuns la aceasta constientizare, urmeaza sedintele de prefacatorie. Mai precis, pacientului i se solicita sa se prefaca a nu fi balbait. Pacientul este pus sa faca toate lucrurile exact asa cum le-ar face un om care nu este balbait: sa scrie, sa citeasca, sa cante, sa vorbeasca, etc.
In aceasta etapa pacientul este incurajat ca, in afara orelor de terapie, sa fie asa cum este el. Si anume balbait.

Conceptul de baza este acela ca oamenii nu sunt in stare sa-si depaseasca angoasele, complexele, handicapurile. Insa sunt, cu usurinta, capabili sa se prefaca a fi altfel decat sunt.

Etapa urmatoare ar fi cea de transfer in lumea reala. In aceasta etapa pacientul este incurajat sa se prefaca atat timp cat este prezent in situatii sociale, dar sa ramana el insusi in intimitate.

In ultima etapa pacientul se va preface si in intimitate.

Atentie:
Terapia urmareste sa transforme persoanele cu handicap in persoane prefacute.
Terapia nu vindeca handicapul. Dar asta nu are nici cea mai mica relevanta.

Despre: Nu exista viata pe Marte

2010-02-01T01:55:00.004+02:00

In sfarsit au reusit.
Au construit o nava suficient de performanta pentru a purta un echipaj de 7 persoane pe Marte.
Acesta a decolat in uralele pamantenilor patrunsi de fiorii descoperirii noii lumi. Ei insisi erau coplesiti de gandul ca vor intra in istorie. Ca vor avea ocazia unica de a fi pionierii acestui demers crucial pentru omenire. Au avut un zbor linistit. Nu mica le-a fost surpriza cand, la amartizare, au fost intampinati de o multime de martieni in forme umane, cu paine, sare si imbratisari.

Pe Pamant se declarase zi de doliu. Din toate colturile puteai auzi numai cuvinte elogioase la adresa celor 7 care si-au pierdut vietile in incercarea de a hrani foamea de cunoastere a semenilor.

Despre: Favor

2010-01-30T04:02:00.008+02:00

Asta il tinea in viata. Asta era imboldul. Asta facea ca nimicurile zilnice sa capete sens, valoare. Intr-un fel, ajunsese sa fie dependent. Devenise de neconceput sa lase sa treaca mai mult de o luna fara sa vada moartea in ochi. Cand intervalul era mai mare, se transforma intr-o persoana irascibila, iritabila, lipsita de control si directie. Si nu putea sa se gandeasca la altceva, decat la moarte. Zilele acelea si le ducea cu un imens gol in stomac, fiind incapabil sa savureze orice ii punea viata in cale.

Fiind prezent acolo in momentul in care moartea punea stapanire pe fiinta il facea sa se simta mai in viata ca oricand. Orele, zilele, ce urmau erau patrunse de o imensa bucurie de a trai. Fiecare lucru marunt pe care il facea era savurat la intensitate maxima. In plus, fiecare moarte pe care o traia il facea sa inteleaga mai bine cum se va derula trecerea lui in nefiinta. Si, intr-un mod ciudat, asta il facea sa se simta mult mai bine.

Unul dintre bunii lui prieteni lucra in cadrul spitalului de psihiatrie din oras. Acesta era cel care ii furniza informatiile legate de pacientii internati din cauza unor episoade de depresie acuta. Istoric, severitate, data externarii, date de contact. Genul asta de informatii.

Dupa externare, contacta aceste persoane si le solicita favorul. In general obtinea acceptul destul de usor. Nimeni nu vrea sa moara singur. Sinucigasii sunt constransi sa moara in felul asta. Majoritatea oamenilor nu intelege. Nu poate intelege astfel de decizii. In plus, cei mai multi simt ca este de datoria lor sa faca tot posibilul sa opreasca punerea lor in aplicare.

Un om care decide sa-si ia viata trebuie sa o faca singur. Mai mult de atat. Trebuie sa o faca izolat. Altfel risca sa fie descoperit in timp pentru a fi salvat. Sau, mai exista si varianta de evitare a izolarii. Dar asta presupune o moarte violenta, printr-o metoda care sa asigure trecerea in nefiinta in cateva secunde, minute. Iar o moarte violenta nu este, evident, linistita. Nici macar curata. Nu-ti permite luxul de a iti pastra demnitatea de a muri intreg. De a-ti pastra toate partile trupului nevatamate.

Era o dimineata frumoasa. O dimineata perfecta pentru a-ti asigura o trecere senina dintr-o lume in alta. Domnul Ionescu il sunase cu o jumatate de ora in urma. Acum se afla, deja, in apartamentul lui. Il gasi imbracat intr-un costum negru, dichisit ca pentru o intalnire importanta. Trecuse o saptamana de cand s-a intalnit cu el, in ziua imediat urmatoare externarii. Fusese externat pentru ca dadea semne ca s-ar simti mai bine.

De fapt, toate persoanele care ii oferisera pana acum favorul o facusera la aproximativ o saptamana-doua de la externare. Continua sa considere ca aceste persoane ii ofereau favoruri, desi, in fapt, era vorba de un schimb cat se poate de corect: posibilitatea de a nu muri singur contra trei-patru saptamani de bucurie a vietii. Se considera favorizat pentru ca oferea minute si primea saptamani. Si, intr-un fel, chiar era.

Domnul Ionescu isi pierduse sotia, cu cateva luni in urma, intr-un tragic accident rutier. La volanul masinii, care s-a izbit de un stalp de inalta tensiune si a dus-o pe doamna Ionescu direct in ceruri, se afla el. Sentimentul acut de vina, combinat cu durerea pierderii persoanei cu care isi impartise ultimii 20 de ani din viata, il facura sa nu mai vada rostul. Fusese internat in urma unei tentative esuate de a-si lua zilele. Inghitise doua cutii intregi de somnifere, insa fiul sau, Paul, il descoperise in timp pentru a ii salva viata. Acum, dupa externare, apasarea nu era in nici un fel mai usoara. Dimpotriva.

Cu o saptamana in urma, acest domn, Victor, il contactase pentru a ii propune o intelegere.Si anume aceea de a il asista, in cazul in care hotara sa-si ia zilele, pentru a avea posibilitatea unei ultime descarcari a poverii ce-o purta in suflet si pentru a se asigura ca reuseste sa-si duca intentia pana la capat. Victor urma sa ramana langa el pana in momentul in care nu mai avea puls.
De aceea hotari sa dea telefonul. Pentru ca voia sa incheie socotelile cu aceasta lume.

Domnul Ionescu termina de povestit. Se intinse pe pat, inghiti un pumn de pastile si o porni, impreuna cu fluturii din stomac, catre doamna sa.

Victor ramase acolo pana cand simti ca domnul Ionescu si-a dat ultima suflare. Apoi o porni si el, impreuna cu fluturii din stomac, catre doamna sa.

Despre: Food for thought

2010-01-28T02:36:00.004+02:00

Asta seara, cu baietii, au fost semnalate cateva aspecte.

Intai ne-am intrebat: Cum stabilesc astia pretul ierbii, atunci cand se face o captura de catre politie?
De fiecare data cand apare o stire la TV legata de o captura, se mentioneaza numarul de kilograme si valoarea. De cele mai multe ori valoarea pare mult exagerata. De unde isi iau oamenii astia informatiile? Se vorbeste de pretul de producator sau de acela cu cel mai mare adaos posibil? S-a luat in considerare factorul "criza"? Dar raportul cerere-oferta din acel moment? Foarte, foarte greu de spus.

Apoi, ar fi o alta intrebare: Pana la ce varsta poti lua bataie "in zona"?
Cand erai adolescent si aveai plete, sau erai panker cu creasta sau depesist, sau un baiat rau, etc., erai o buna tinta pentru a lua bataie "in zona". Dar daca nu ai luat bataie "in zona", pana la ce varsta trebuie sa astepti ca sa poti spune: "Eu nu am luat niciodata bataie in zona"?

Ar mai fi si: Este ok sa ii furnizezi numarul de telefon al unui prieten reprezentantului unui MLM sau unui agent de asigurari care te streseaza sa inchei o afacere/asigurare, doar ca sa scapi tu de el?

Iar intrebarea multipla cu cel mai ridicat grad de dificultate este: Pana la ce varsta spui despre altul ca e "mai mic" decat tine si de la ce varsta spui ca este "mai tanar" decat tine? Pana la ce varsta spui ca altul este "mai mare" decat tine si de la ce varsta spui ca este "mai batran"?

Despre: Nu-mi place cum saruti

2010-01-25T20:20:00.002+02:00

In timp ce ma sarutai ai inchis ochii si i-ai calcat fluturii. Fluturii lui, intinsi la picioarele tale. Fluturii lui, crescuti cu grija si colorati cu fiorul imaginii tale. Raniti iremediabil, n-au mai putut zbura vreodata. Dar au dat viata altor fluturi. Un fel de molii ciudate care i-au mancat, din interior, toata stofa.

Dar ce sarut!

Despre: Thou Shalt Think for Yourselves

2010-01-23T10:26:00.000+02:00

Despre: Not Alone

2010-01-13T02:43:00.002+02:00

Acum ceva timp am vazut un film (foarte slab dealtfel, dar nu asta e ideea).

Se facea ca, intr-o doamna psiholog a intrat spiritul unei femei moarte si a facut-o pe aceasta sa-si omoare sotul (cu multe lovituri de cutit, topor, sau ceva ascutit oricum, dar nu asta e ideea). Pana la urma s-a dovedit ca sotul ei era un violator, sechestrator si criminal. El o ucise pe tanara al carei spirit intrase in trupul doamnei psiholog (si inca pe multe altele, dar, ma rog, nu asta e ideea). La locul faptei (hahaha), pe un zid, spiritul tinerei ucise, intrat in trupul doamnei psiholog, a scris cu sangele victimei textul: Not Alone. Spre finalul filmului s-a dovedit ca mesajul asta voia sa spuna ca sotul doamnei psiholog nu era singurul implicat in crimele alea (mai era implicat si seriful, dar nu asta e ideea).

Treaba e asa: daca esti spirit si poti patrunde in trupul oamenilor, ii poti face sa actioneze cum vrei tu, poti sa scrii pe ziduri diverse chestii, de ce sa scrii "Not alone"? De ce sa nu scrii: "Fiti atenti, eu sunt spiritul fetei cutare. Asta pe care l-am omorat e un violator si criminal. Dar nu e singur! In treaba asta mai e implicat si seriful. Uite, gasiti dovezi acolo si acolo..", etc?

Pornind de la ideea asta cu "Not alone", m-am gandit ca, totusi, ea nu e atat de ciudata precum pare. Pana la urma asta ni se intampla tuturor. Cu totii am fost lasati pe planeta asta cu acest mesaj implantat in cap: "Nu suntem singuri". "Exista forte mai puternice decat noi", etc.

Numai ca fortele astea, la fel ca in film, nu au fost prea generoase cu mesajele. Ne-au lasat sa aflam raspunsul abia la sfarsit.

Cine stie? Poate ca traim cu totii intr-un film..prost.. Cam asta e ideea.

Despre: Imi place, nu-mi place

2010-01-12T22:54:00.004+02:00

Problema este ca, atunci cand ne place ceva, vrem tot mai mult din ceva-ul acela.

Intalnesti o persoana de sex opus cu care porti o conversatie foarte interesanta. Te simti extraordinar. Dupa care te gandesti ca vrei sa o vezi din nou. Ii ceri datele de contact, incepi sa-i cauti tot mai mult prezenta, o chemi sa se mute cu tine, etc si, la un moment dat, se duce dracului totul.
Sau. Asculti o melodie. Iti place. O mai asculti o data. Iti place si mai mult. O mai asculti de o mie de ori si incepi sa te saturi de ea. Si te saturi atat de tare incat nu mai suporti sa o auzi.
Exemple sunt cu miile. Cate unul pentru fiecare lucru/situatie/persoana care ne place sau ne-a placut la un moment dat.

Invers, daca nu ne place persoana, nu-i cerem nici macar numarul de telefon. Daca nu ne place melodia o schimbam imediat.

Ma intreb de ce, oare, procedam tot timpul asa. De ce, cand ne place ceva, cautam tot mai mult din ceva-ul acela?

De ce sa abuzam de ceea ce ne place pana transformam totul in ceva de care fugim?
Si de ce sa fugim de ceea ce nu ne place? Daca, cumva, nu ne-a placut pentru ca nu ne-a prins intr-un moment bun?

Eu zic asa: data viitoare cand intalniti o persoana de sex opus care va face sa va simtiti extraordinar, dispareti inainte de a va crea premisele de a o intalni din nou. Si invers. Daca intalniti o persoana care nu va place deloc, cereti-i numarul de telefon, sunati-o a doua zi si invitati-o in oras. Vedeti ce se intampla.

Si inca ceva: daca melodia de mai jos va place foarte mult, nu o mai ascultati niciodata dupa ce se termina.

Despre: Travestiti

2010-01-10T02:30:00.003+02:00

Travestitii sunt intruchiparea expresiei "haina il face pe om".

Despre: Audio Vizual

2009-12-14T23:58:00.008+02:00

Despre: Asigurari

2009-12-13T12:27:00.003+02:00

- Buna ziua.
- Buna ziua. Va rog, luati un loc.
- Multumesc. Am inteles ca dumneavoastra va ocupati de asigurari.
- Ati inteles corect.
- Perfect. Am venit la dumneavoastra pentru ca doresc cateva asigurari noi. Am deja o asigurare de viata, dar simt ca nu-mi acopera toate nevoile.
- Ma bucur ca ati ales sa veniti la noi si va asigur ca ati facut o alegere buna.
- Si...asta cat ma costa?
- Ce anume?
- Asigurarea.
- La care asigurare va referiti?
- La cea referitoare la alegerea buna.
- Asigurarea aceea nu costa. Asiguram gratuit clientii nostri referitor la alegerea facuta.
- Extraordinar. Atunci asta e. M-am hotarat. Doresc sa ma asigur ca de acum inainte am sa fac numai alegeri bune. Se poate?
- Bineinteles. Si..dati-mi voie sa va spun ca ati facut o alegere buna. Va asigur de asta. Si, in plus, va mai asigur ca nu veti avea regrete.
- Si...asta cu regretele cat ar costa?
- Si aceasta este tot gratuita.
- Perfect. Le vreau pe amandoua.
- Bine. Intocmesc actele imediat.
- Ah, inca ceva. Daca ma asigurati ca am sa fac numai alegeri bune si ca nu voi avea regrete, as dori sa renunt la asigurarea de viata.
- In regula. Va rog sa semnati aici, aici si aici.

Despre: I-auzi una

2009-12-07T09:40:00.001+02:00

daca ai norocul sa gasesti si punguta cu doi grami, te-ai scos o tura..

Despre: Cum sa fac fata esecurilor

2009-12-05T16:39:00.004+02:00

"daca tot esuezi, fa-o lamentabil"
dintr-o declaratie de la locul faptei

zilele trecute cineva a ajuns la mine pe blog prin cautarea asta: "cum sa fac fata esecurilor". cat naiba de distrusi am devenit daca ajuns sa cautam sfaturi d-astea pe net? in ce fel de lume bolnava traim? de la cele mai fragede varste ni se inoculeaza comanda conform careia succesul este singura optiune. si esecul este ceva de care sa ne ferim, ceva care trebuie sa fie tinut departe de ochii celorlalti in cazul in care apare in viata noastra. cata presiune o sa punem in felul asta pe noi? si cum va influenta presiunea asta actiunile noastre? cum sa ajungi sa ai succes fara sa te confrunti, in prealabil, cu trairea esecului? ce s-a intamplat cu principiul incercare-eroare?

raspunsul la toate intrebarile astea este acela ca problema este pusa prost din start. mai exact, parerea mea este ca, in loc sa incercam intotdeauna sa cautam succesul si sa evitam esecul, ar trebui sa incercam sa fim cei mai buni in ceea ce suntem.
concret. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "esec", sa incercam sa fim cat mai buni in asta. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "succes" sa incercam sa fim cat mai buni in asta. practic, sa inlocuim cautarea succesului cu cautarea varfului in ceea ce suntem. daca esuam, sa o facem in asa fel incat sa nu mai putem indrepta niciodata lucrurile, de exemplu. asta ne va face sa ne simtim mult mai bine cu noi insine. ne va face sa simtim ca am facut lucrurile cat de bine am putut si in acord cu ceea ce suntem. iar asta ne va da increderea necesara pentru a esua si in alte laturi ale vietii noastre.

in plus, un fapt cat se poate de clar este acela ca, atunci cand nimic nu merge, merge cat se poate de bine tocmai faptul ca nimic nu merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mai mearga, inseamna ca suntem cat se poate de buni in a face lucrurile sa nu mearga. asta nu-i asa usor precum pare la prima vedere. in general, lucrurile au incapatanarea de a merge. oricat e de grava situatia, ceva tot merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mearga, inseamna ca am atins punctul culminant al capacitatilor noastre.

oamenii care persista in esecuri au, si ei, farmecul lor. si farmecul asta e cu atat mai mare cu cat aceasta stare a lucrurilor este imbratisata, nu schimonosita de zbateri in cautarea succesului.

Despre: Artificii

2009-12-01T22:33:00.004+02:00

Nu stiu exact ce anume a fost. Dar a fost azi o sarbatoare, ceva. Ziua Romaniei, sau ziua Portilor Inchise sau a Lipsei de Perspective. Habar n-am. In orice caz, o sarbatoare romaneasca. O sarbatoare la care se dau chestii gratis, se canta muzica proasta si se ofera prilejul de a urla fara sa primesti amenda pentru deranjarea linistii publice. Hahahahahaha. Liniste publica. Ce concept stupid. Si, in acelasi timp, relevant pentru tara asta. Tara asta in care lumea tace. Tara asta linistita.

Egal.

Alta e ideea.
Am privit pe fereastra, pentru ca am auzit bubuituri. Probabil era o incununare a serii sau ceva. Am privit si am vazut artificiile.
Am privit fascinat. Ceva magic s-a intamplat. Cateva minute m-am uitat la jocul de explozii si lumini. Si am uitat de orice altceva. Am privit jocul. Si mi-am dat seama.
Mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care viata merita traita.

Mi-am dat seama ca viata merita traita. Pentru artificii.
Intre un moment cu artificii si alt moment cu artificii se scurge ceva timp.
Artificiile sunt scumpe. Deci, rare. Dar exista. Exista artificii!

Si oricat noroi ar trebui infruntat pentru asta, nu are nici o relevanta. Totul paleste in fata artificiilor.
Totul paleste la gandul ca, la un moment dat, isi fac simtita prezenta artificiile.

Bine, m-am gandit si ca, probabil, am fumat cam mult.
Dar, totusi.
Artificiile sunt artificii.

Despre: Oamenii buni sunt buni?

2009-11-24T12:27:00.006+02:00

Sunt filmele alea horror in care intr-unul din personaje patrunde o alta entitate. O entitate malefica. Irelevanta natura acesteia. Ca e un spirit rau, ca e un extraterestru, ca e diavolul in persoana. Egal. Important este ca entitatea asta e pusa pe fapte rele, folosindu-se de trupul personajului nostru.

Ma intreb, oare la ce spun film horror entitatile astea? Oare in filmele horror la care se uita extraterestrii rai se intampla ca in trupul vreunui seaman de-al lor sa intre un om bun? Imi inchipui o trupa de extraterestrii uitandu-se la un film in care unul de-al lor este posedat de o persoana care ajuta o batrana extraterestra sa treaca strada. Sau planteaza un copac. Si toti extraterestrii privesc ingroziti ecranul. Unii isi acopera ochii pentru ca nu mai suporta sa vada ce se intampla in continuare. Altii nu mai pot dormi singuri noaptea. Sau nu mai pot dormi decat cu lumina aprinsa de frica sa nu apara vreun seaman posedat care sa-i sarute pe frunte de noapte buna. Oare extraterestrii ii cheama pe alti extraterestrii sa doarma la ei dupa ce vad filme horror cu oameni de treaba?
Greu de spus.

Oricum, despre altceva voiam eu sa zic.
Sa zicem ca ai un prieten, un iubit, o persoana de care-ti pasa, in care patrunde un demon. Persoana asta posedata incepe sa-ti faca rau. Sa faca rau celor din jur. Sa se comporte altfel decat te-a obisnuit. Sa distruga chestii. Ce faci atunci? Fugi? O ajuti? O distrugi? Ce anume faci? Ce sentimente te incearca? Ura fata de ceea ce a devenit? Compasiune pentru ceea ce a pierdut? Iubire neconditionata?
Cum se poate ca o persoana pe care o cunosti in cele mai intime detalii sa inceapa, la un moment dat, sa se comporte cu totul altfel decat este ea, dupa care, la un alt moment dat, sa redevina ce a fost? Cum altfel decat daca, la un moment dat nu a fost controlata de alte forte? De forte mult mai puternice decat ea, care au preluat controlul? Ce sens are expresia sa revii la sentimente mai bune? Cum e posibil ca toti vecinii sa spuna despre criminalul in serie de la etajul doi, proaspat descoperit de politie, ca era un om extraordinar de bun si linistit?
Oare fondul nostru este unul bun, dar la un moment dat suntem invadati de spirite rele? Sau in strafundurile noastre suntem rai, doar ca, in anumite perioade ne controleaza niste spirite binefacatoare?

In filmele astea de care zic, de cele mai multe ori persoanele posedate sunt ucise de cei dragi. Cei dragi ii ucid fara mila, cu ura chiar, dupa care plang. Ucid pe cine a devenit persoana si plang dupa cine a fost persoana inainte de a deveni ce a devenit.
Ma intreb, de ce nu ucidem si persoanele bune? De ce nu ne temem ca persoanele astea sunt, de fapt, rele, dar pe moment sunt posedate de un spirit bun? De ce nu le ucidem si plangem? De ce sa nu ucidem persoana rea si sa plangem dupa spiritul bun, ucis odata cu ea?
De ce doar invers?

Oare oamenii buni sunt buni? Oare oamenii rai sunt rai?
Sau poate ca suntem doar goi. Ca niste vase, gata sa fie umplute. Iar in jurul nostru se plimba tot felul de spirite. Bune si rele. Spirite care cauta gazde. Iar cand ne vad goi ne ocupa. Si cand se plictisesc de goliciunea noastra ne parasesc pentru a face loc altor spirite. Poate asta este motivul pentru care suntem uneori buni, alteori mai buni. Uneori rai, uneori goi..

Despre: One Life Stand

2009-11-19T12:36:00.004+02:00

nu te obosi sa afli foarte multe detalii. nu te intereseaza problemele ei. concentreaza-te asupra aspectelor placute ale jocului. alimenteaza-ti entuziasmul, nu te gandi la consecinte. nu exista consecinte. exista doar placere. intelege si respecta ritualul. acorda-i atentie si iti va oferi satisfactie. animalica. daca ai putin noroc, chiar si intelectuala. tine minte: nu te intereseaza detaliile neplacute, asa ca, pastreaza semi-intunericul. da tot ce ai mai bun din tine. e spectacolul vietii tale. musca, strange, lupta, patrunde, las-o sa te lege de maini, de picioare, de ce vrea ea, patrunde adanc, las-o sa te chinuie, priveste-o in ochi, da cu ea de toti peretii, las-o sa te calareasca, sa te sufoce. cauta intensitatea. provoaca intensitatea. sunt doar cateva clipe. savureaza-le la maxim. si pregateste-te ca, la final, sa te simti epuizat. si trist. foarte trist. dar eliberat. scapat de incarcatura ce-o purtai in tine. si pleaca. pleaca inainte de a se face dimineata. pleaca inainte ca lucrurile sa devina stanjenitoare. pleaca fara sa ceri sau sa lasi date de contact. fara sa te uiti inapoi. dispari. pur si simplu.

Despre: Act de prezenta

2009-11-16T00:28:00.005+02:00

La o scara suficient de larga, in timp sau spatiu, nimeni nu te cunoaste, nimeni nu a auzit de mine, nimeni nu stie de omenire sau de iubirea noastra.

La o scara suficient de larga, in spatiu sau timp, toate lucrurile pentru care ai luptat iti devin indiferente si toate lucrurile pe langa care am trecut fara sa le observ devin ratiuni pentru care merita sa traiesc sau sa mor.

Iubito, eu am inceput sa construiesc o bula. O bula in care sa surprind intersectia timpului cu spatiul. O bula in care sa putem calatori intacti, indiferent de cat de larga ar fi scara. O bula in care sa putem trai aici si acum in vise si amintiri..

Despre: Duminica dimineata,

2009-11-14T00:48:00.002+02:00

luni dimineata, marti dimineata, etc..

Sunday morning I'm waking up
Can't even focus on a coffee cup
Don't even know whose bed I'm in
Where do I start?
Where do I begin?

Despre: Reality Show

2009-11-09T00:15:00.005+02:00

E gol. Se trezeste si umbla, gol, prin casa. Nu poarta nimic. Ce rost ar avea? Chiar daca ar purta ceva, se gandeste, tot gol ar fi pe dedesubt. Se uita. Gol, se uita prin casa, pe fereastra, prin amintiri. Gol, se spala pe dinti, pe fata. Isi priveste goliciunea in ochi, in oglinda. Se uita, in timp ce se spala pe dinti, pe fata. Se uita, in timp ce urineaza. Se uita. Priveste, mai apoi, in gol. Nu s-a implinit deloc, se gandeste. Gol fiind, poate vedea foarte clar asta. Intra sub dus pentru a curata mizeria asternuta pe trupu-i gol. Apoi isi aprinde o tigara si se uita in golul rotocoalelor de fum. Iese in curte, asa, gol. Se plimba. Lasa vantul sa-i loveasca trupul gol.
Ei il pot vedea. Iarasi e gol! isi spun, de la adapostul carpelor ce le ascund formele imperfecte. Unii isi acopera ochii si privesc printre degete. Altii se excita. Si toti il privesc. Toti il privesc cum se uita. Cum se uita, prin curte. Cum se uita, in paharul pe care-l toarna peste stomacul gol. Cum se uita, prin casa. Cum se uita, in golul rotocoalelor de fum de tigara..

Despre: Toma. Partea a treia.

2009-11-05T22:37:00.006+02:00

In urma discutiei cu Luca, Toma decise sa incerce sa-si gaseasca iubirea intr-o alta femeie.

Trecuse ceva vreme de ultima data cand a cautat. Totusi, era increzator ca puterea sa de atractie nu-l parasise. Avea 29 de ani. Era inalt, avea un fizic atletic si pielea maslinie. Nasul acvilin, buzele carnoase si barbia bine conturata, in combinatie cu obrajii nerasi ii dadeau un aspect oarecum dur, neslefuit. Ochii mari, negri, si privirea patrunzatoare erau, de departe, principalul pol al farmecului pe care il emana. Era genul de barbat care placea femeilor.
Inaintea celor doi ani petrecuti cu Maria avusese numeroase iubite. Cu toate astea, avea senzatia ca uitase jocul. Mai precis, inceputul lui. In serile in care a iesit in oras, s-a simtit atras de cateva femei. Pe unele le-a si surprins privindu-l. Totusi, de fiecare data cand decidea sa intre in vorba cu ele, o forta nevazuta il tinea pe loc. Ce sa le spuna? Cum sa inceapa discutia?

Intr-una din serile in care iesise la o bere cu Luca, la o masa alaturata se asezasera doua tinere si un baiat. Una dintre fete, cea bruneta, cu parul oarecum ondulat, ochii mari, albastri, si pielea stravezie ii atrase atentia. Profita de faptul ca Luca tocmai primise un apel, pentru a studia daca baiatul de la masa o insotea pe ea sau pe cealalta domnisoara. Era destul de greu de spus, pentru ca acesta parea sa acorde in egala masura atentie ambelor fete.
Privind catre masa lor, nu a putut sa nu observe degetele subtiri ale mainii, si micarile extrem de feminine prin care fata cu carlionti ridica paharul de vin rosu din fata ei. Urmarind traseul paharului, intalni privirea ei, care o studia pe a lui. Isi zambira scurt, dupa care ea se intoarse catre colegii de masa. Toma isi intoarse si el, fastacit, privirea catre Luca. Acesta tocmai intrerupea convorbirea telefonica.
- Toma, imi pare rau, dar trebuie sa fug. Ana a ramas blocata in trafic.
- Nu e nici o problema. Ai nevoie de ajutor?
- Nu. Ma descurc. Tu mai stai?
- Da, mai raman putin. Daca ai nevoie de mine suna-ma.
- Asa am sa fac.
Cei doi prieteni si-au strans mana, iar Luca a parasit grabit cafeneaua.

Toma il urmari cu privirea pe Luca, dupa care se intoarse catre masa celor trei. Fata stravezie ramase singura. Prietenii ei dansau la cativa metri departare. Toma ezita intai, dar apoi hotari ca este timpul sa actioneze. Se duse catre bar, ceru o frapiera cu gheata, o lua si porni spre masa fetei. Acolo se aseza pe scaunul din fata ei si puse frapiera pe masa.
- Buna. Eu sunt Toma si am o mica problema. Cei de la bar mi-au dat gheata asta, dar cuburile imi par mult prea mari. Prietenul meu tocmai a plecat, iar eu nu cred ca ma pot descurca singur. Crezi ca m-ai putea ajuta cumva sa le sparg?
- Sa inteleg ca vrei sa te ajut sa spargi gheata?
- Ihi…
- Hmm, nu prea stiu nici eu cum se procedeaza, dar uite, iti propun altceva. De ce sa nu asteptam sa se topeasca? Astfel ai putea sa-mi tii si companie cat timp danseaza prietenii mei.
- Mi se pare o idee buna.

In felul acesta, Toma reusi sa topeasca gheata pe care o acumulase in timp si sa intre in vorba cu Irina.

Saptamanile urmatoare si le-au petrecut impreuna, descoperindu-se reciproc. Toma incepuse sa o placa foarte mult. Se bucura ca, dupa atata timp, reusea sa simta din nou. Cu toate astea, Irina nu reusea sa il inspire sa picteze. De altfel, lui Toma nici nu i se mai parea important sa picteze. Isi concentra toata atentia si simtirea asupra ei, iar la un moment dat s-a trezit de-a dreptul indragostit de aceasta femeie minunata.
Din pacate, la un alt moment dat, Irina l-a anuntat ca fostul ei iubit a cerut-o de sotie si ca nu poate da cu piciorul acestei ocazii unice..

Ramas din nou singur, manat de durerea pricinuita de aceasta despartire, Toma lua pensula in mana si incepu sa picteze.

Despre: Toma. Partea a doua.

2009-11-04T22:48:00.003+02:00

- Ce se intampla cu tine, Toma? Il intreba intr-o zi Luca, vazandu-i cearcanele adanci de sub ochi.
- Nu stiu nici eu. Ma simt pierdut. Simt ca ma rup de ceva foarte important. Simt ca s-a terminat un capitol din viata mea. Un capitol care nu as fi dorit niciodata sa se sfarseasca. Somnul mi-e tulburat, nu ma pot gandi la nimic, imi lipseste cu desavarsire motivatia si energia pentru a face ceva, orice..
- De ce nu mai pictezi? Iti facea bine..in plus unele dintre lucrari sunt chiar foarte bune... Ma gandeam sa-ti propun sa incerci sa le expui..
- Asa e..pictatul imi facea bine...Era singurul lucru care imi facea bine..doar ca..nu ma mai simt inspirat. Atat timp cat era Ea acolo, indiferent in ce forma, simteam ca ceva ma impinge sa exprim ceea ce simt..Dar acum...acum ce as putea exprima? Acum nici macar nu mai simt nimic, in afara unei profunde dezamagiri la gandul ca, ceva ce mi-a acaparat complet viata pentru o buna perioada de timp, acum nu mai valoreaza nimic. Am crezut ca nu va ajunge niciodata sa-mi fie indiferenta..iar acum... Si asta ma omoara incetul cu incetul. Cum am sa mai stiu vreodata ce e important in viata? Cum am sa mai pot vreodata sa ma dedic vreunei cauze, gandindu-ma ca peste un timp o voi gasi banala?
- Pai, in primul rand, observ ca inca nu poti sa-i rostesti numele. De ce, de cate ori povestesti despre Maria, te referi la Ea?
- Ai dreptate. Evit sa-i spun pe nume tocmai pentru ca refuz sa banalizez ce a fost, desi...
- N-ai sa banalizezi nimic rostindu-i numele. Evitand, insa, sa faci asta, nu reusesti altceva decat sa ramai blocat intre ideea de iubire si asocierea ei cu persoana fata de care nu mai ai asfel de sentimente. Maria a fost doar materializarea acestei idei, pentru o perioada. Atat. Iar tie ti-a devenit indiferenta Maria. Iubirea este importanta in continuare. Si tot importanta este si creatia. Operele tale isi vor pastra valoarea, in timp. Nu vor deveni banale, indiferent ce s-ar intampla.
- Dar ceea ce simteam pentru Ea...Maria...ma inspira. Fara trairile astea nu pot picta..
- Ca sa poti sa creezi, ai nevoie de trairi. Dar ca sa simti, nu ai neaparat nevoie de Maria. Ce ai tu nevoie, draga prietene, este sa iesi in lume. Si ai sa incepi sa faci asta chiar de acum. Haide, ia-ti haina. Mergem la o bere.

Despre: Toma. Prima parte.

2009-11-03T12:40:00.008+02:00

Se simtea bine cand isi vedea opera completa. Fiecare nou tablou pictat ii genera o stare extatica greu de regasit in oricare alt aspect al conditiei sale de muritor. Se hranea o lunga perioada de timp din starea asta. Zile intregi statea si isi contempla lucrarea. Apoi, saptamani la rand, isi ducea zilele sub influenta ei. In aceste perioade se simtea fericit. Iar cand era fericit nu putea face altceva decat sa savureze aceasta stare. Deci, implicit, nu era capabil sa picteze. Inspiratia il parasea cu desavarsire.

Cand l-a parasit Ea, a ramas pur si simplu impietrit. Toate trairile i s-au compactat intr-o roca imensa ce-i apasa sufletul cerandu-i acestuia sa explodeze in mii de bucatele. Numai ca trupul nu-l ajuta in nici un fel. Creierul refuza sa formuleze orice gand coerent. Nu mai avea lacrimi, iar picioarele i se transformasera in doua cioturi inerte. Privirea-i isi schimbase complet focusul si nu mai putea percepe nimic din realitatea exterioara, doar franturi de imagini generate de fierberea interioara.
Intr-una din zile, colegul de apartament si totodata prietenul sau, Luca, satul sa-l vada in starea asta, hotarase sa ii cumpere o rola de panza, cateva pensule, un sevalet si mai multe culori. Ajuns acasa, aerisi toate incaperile, curata praful ce se asternuse peste lucruri si, in dreptul ferestrei din sufragerie, organiza un loc pentru pictat. Apoi il chema, ii puse o pensula in mana si ii spuse:
- Picteaza ce vezi. Ce simti.
Apoi isi lua haina si se facu nevazut.

Acela a fost momentul in care Toma a inceput sa picteze.

Intors, dupa cateva ore, Luca il gasi pe Toma asezat pe canapea, zambind si contempland intrepatrunderea de culori de pe panza din fata lui.
- Luca! Luca! striga Toma, entuziasmat, cand isi auzi prietenul intrand. Luca, esti un geniu!
- Ai pictat? Ia, lasa-ma sa vad. Incredibil. Chiar ai talent! Trebuie sa continui sa faci asta!
- Da, chiar vreau sa continui!
Cei doi prieteni se imbratisara, Luca bucuros ca prietenul lui dadea, din nou, semne de viata, Toma extaziat de creatia sa si recunoscator omului care o facuse posibila. Hotarara ca, de acum inainte, Toma urma sa picteze.

Perioada urmatoare s-a scurs sub amprenta starii entuziasmante generate de aceasta descoperire. Dupa un timp, insa, gandul lui Toma fugi, din nou, in cautarea amintirii Ei, si il trimise pe acesta intr-o stare de tristete profunda. Cuprins de aceasta stare, Toma lua din nou pensula in mana si incepu sa picteze. Si, iarasi, la final, o bucurie imensa inlocui tristetea ce, cu doar cateva ore in urma, pusese stapanire pe sufletul lui. Repeta acest ritual pana cand, intr-o zi, amintirea Ei nu mai reusi sa ii provoace nimic. Nici o traire. In momentul respectiv, Toma constientiza ca a lasat-o in urma. Se bucura, in primul moment, simtindu-se usurat de povara ce-o purta. Apoi, pe masura ce realiza ca a pierdut-o iremediabil si ca nu va mai putea picta, o stare de agitatie inexplicabila incepu sa-i domine trupul. Nici nu putea spune cu exactitate ce anume il speria mai tare: pierderea Ei sau incapacitatea de a mai crea.

Zilele ce au urmat au fost marcate de numeroase atacuri de panica. Noptile ii aduceau cosmaruri din cele mai negre. Incepuse sa aiba atacuri de panica de fiecare data cand se lasa intunericul, la gandul ca va trebui din nou sa se intinda si sa inchida ochii.

va urma.

Despre: Momente pe asfalt

2009-10-26T14:12:00.005+02:00

Nu lovi copilul, nu e vina lui. N-avea de unde sa stie. Lasa-l sa se invete minte, sa nu mai faca. Pasezi! Pasezi! Da! Gool! Gooooool! Vrei sa fii prietena mea? Da! Chemati o ambulanta!! A sunat cineva dupa o ambulanta? Nu, nu-mi vine sa cred! Cu ala? Cum ai putut? Cum?? Hai noroc! Peste cap! Hei! Trezeste-te! E timpul sa mergi acasa. Noi inchidem. Am intrat! Am intrat! Ce fericiti vor fi ai mei cand le voi spune! Nu, nu! Nu-l atingeti! Nu-l miscati! Asteptati salvarea! Cel mai bun, zici? Din tot anul? Bravo. Felicitari... Te-ai dus, tata. Ne-ai lasat aici, singuri..mama, o sa am eu grija de tine..o sa fie bine.. Mai ruleaza una. E cam mult. Nu e mult, asculta ce zic. E bun cacatu' asta. Hai, mai fa una. Iti spun..fata aia de aseara..incredibila a fost. Nu te-ai fi asteptat. Faceti loc, vine salvarea! Da-i ma! Da-i! Mortiimatii de distrus! Ia de-aici! Sa te mai iei de femeile altora! Ia! Nu as fi crezut vreodata ca va fi atat de apreciat genul asta de muzica! Incasarile au depasit toate estimarile. Gata cu grijile financiare! L-a lovit o masina rosie...ceva straina..nici macar n-a oprit...n-am reusit sa vad nici numarul...ce oameni..incredibil, inca tremur... Sunt atat de fericit! Nu mai credeam ca se va intampla asta. Dar am gasit-o..sunt cat se poate de sigur ca e sufletul meu pereche...La o parte! La 3 il ridicam. Un, doi..trei!! Astazi..astazi o cer...cer..cerul..unde e cerul...Il pierdem! Pune-i repede perfuzia aia! Stai cu noi! Stai! Il pierde..

Despre: Stiu astia sau nu stiu? Asta-i intrebarea.

2009-10-26T02:33:00.004+02:00

Doi baieti, meseriasi, urmau sa faca o lucrare la un apartament. Unul ii spune celuilalt:
- Mergem sa luam materialele din Praktiker, ca au oferta.
- Ce oferta? intreaba celalalt.
- Pai, daca cumperi de trei sute de lei, primesti bonus bonuri de benzina in valoare de cincizeci de lei.
- Nu mai stiu nici astia ce sa faca sa atraga clientii.
- Exact.

Ma rog...eu m-am intrebat daca nu cumva faptul ca urmau sa cumpere materialele din Praktiker arata, tocmai, ca stiu astia ce sa faca pentru a atrage clientii... Nu stiu.. Greu de zis.

Despre: Magie si magicieni

2009-10-26T02:12:00.002+02:00

Un pitic vine la directorul unui circ si il anunta ca ar dori sa se angajeze. Directorul ii spune ca, pentru moment, nu sunt locuri de munca disponibile la circul lui. Piticul insista, sub pretextul ca are un numar foarte bun. Intr-un final, directorul cedeaza si ii spune piticului sa-i arate numarul. Piticul ii inmaneaza directorului o bata de baseball si il roaga sa il loveasca, cat poate el de tare, in cap.
- Esti sigur, piticule? Il intreaba directorul.
- Sunt sigur.
- Bine.
Directorul ia bata de baseball si il loveste pe pitic, cat poate el de tare, in cap.
Piticul cade la pamant si nu mai scoate nici un sunet.
Directorul cheama salvarea. Piticul este dus la spital, in coma.

Peste sase luni se aude o bataie la usa directorului. Directorul deschide usa.
In usa apare, cu bratele intinse in lateralul corpului, ochii larg deschisi si un zambet cat toata fata, piticul strigand: Taaa-naaa!!
Banc

"Cutter: Every great magic trick consists of three parts or acts. The first part is called "The Pledge". The magician shows you something ordinary: a deck of cards, a bird or a man. He shows you this object. Perhaps he asks you to inspect it to see if it is indeed real, unaltered, normal. But of course... it probably isn't. The second act is called "The Turn". The magician takes the ordinary something and makes it do something extraordinary. Now you're looking for the secret... but you won't find it, because of course you're not really looking. You don't really want to know. You want to be fooled. But you wouldn't clap yet. Because making something disappear isn't enough; you have to bring it back. That's why every magic trick has a third act, the hardest part, the part we call "The Prestige"."
The Prestige

Orice persoana adulta normala stie ca numarul de magie al unui magician consta intr-o serie de trucuri. Adica de pacaleli. Si totusi, lumea merge, in continure, la astfel de spectacole.
Oamenii vor sa fie pacaliti pentru simplul motiv ca au nevoie sa creada ca in viata exista magie. Ca, pe langa banalitatea existentei de zi cu zi, este posibil ca, la un moment dat, sa li se intample ceva extraordinar. Sa-i loveasca ceva dintr-o data. Sa apara cineva care sa poata sa zboare pe un cal care mananca jaratec, sa faca imposibilul posibil, etc.

Nevoia de magie va exista intotdeauna, pentru ca ea este legata de speranta.
Ma gandesc, daca la un moment dat n-o sa mai mearga treaba, sa ma fac magician.
Deja am si pregatit o schema ca la carte:
Actul 1 (the pledge): Publicului i se prezinta o sticla de alcool, plina cu alcool. Este chemat chiar si un voluntar din sala pentru a mirosi lichidul.
Actul 2 (the turn): dau sticla peste cap si in cateva momente ma fac praf!
Actul 3 (the prestige): Ma trezesc si sunt iarasi om, nu mai sunt praf.

La fel ca si piticul din banc, mai trebuie sa lucrez putin la perioada dintre actul doi si trei. Am inceput sa-mi imbunatatesc timpii, dar totusi, inca dureaza cam mult. Am, insa, convingerea ca voi reusi. Ma pricep la genul asta de chestii.

Despre: Deci, pana la urma, cati chinezi?

2009-10-24T15:00:00.009+03:00

"You traveled far
What have you found?
That there's no time
There's no time
To analyse
To think things through
To make sense"
Thom Yorke, Analyse

Cum naiba am ajuns in situatia de a nu gasi timp sa analizam?
Traim pe fuga, fara noima, fara directie. Facem fata fiecarei situatii pe masura ce apare si ne trezim ca au trecut cativa ani si am acumulat doar o gramada de experiente disparate. Bun si-asa. Dar ce putem invata din asta, daca nu stam putin sa analizam? Ce putem intelege cand, in momentul imediat urmator, intram din nou in sirul de evenimente pus la dispozitie de viata. Cat control putem avea asupra a ceea ce ni se intampla, daca nu stam sa digeram putin invataturile?
Ajungem, pana la urma, sa traim complet intamplator. Ca si situatia intalnirii dintre Tomas si Tereza lui Kundera. Sa fim produsele unui sir de intamplari.

Cred ca un bun subiect de reflectie, pentru inceput, ar putea fi generat de trei probleme pe care ar trebui sa ni le punem. Si anume:
1. Pe cine am lasat ultima data sa intre in lumea noastra, cat spatiu i-am alocat si de ce?
2. Pe cine am scos sau am lasat sa plece ultima data din lumea noastra si cum ne-a facut asta sa ne simtim?
3. Cine ne-a scos ultima data din lumea lui/ei si cum am actionat?

Constientizand lucrurile astea, cred eu, am putea incepe sa avem mai mult control asupra vietilor noastre.

In primul rand, lumea noastra nu este lumea ca atare.
In lume sunt x miliarde de chinezi, zice prietenul meu A., dar, uita-te si tu in jur. Vezi macar unul? Ce conteaza ca ei reprezinta x la suta din populatia globului? Pentru mine, ei nu exista.

Lumea noastra este formata din lumea proprie(ca sa-i zicem asa) si dintr-o suma de intersectii cu parti din lumile celor cu care intram in contact.
Suprafata alocata intersectiilor astora, cred eu, de cele mai multe ori, este complet in afara controlului nostru. Si este asa pentru ca avem o foarte slaba preocupare pentru controlul pe care-l putem exercita asupra propriilor noastre vieti.

C. mergea intr-o dimineata, catre locul de munca, cu taxi-ul. La un moment dat, trecand pe langa o zona cu graffiti, taximetristul incepe sa povesteasca despre cat de mult ii place lui un cal alb desenat pe unul dintre pereti. In mintea lui C. incepe sa se desfasoare un proces de analiza (ce stiu eu despre cai albi?, cat de mult ma intereseaza caii albi?, ce as putea spune interesant despre un garffiti cu un cal alb?, cat de mult spatiu veau sa ii aloc taximetristului asta, cu calul lui alb, in viata mea?). In urma procesului de analiza, C. decide sa nu spuna nimic.
Asta ar fi un exemplu de control. C. decide ce lasa si ce nu lasa sa intre in lumea ei.

C. mergea intr-o dimineata, catre sediul unui client cu care avea intalnire, cu taxi-ul. Taximetristul ii povesteste cum poarta el ghinion tuturor celor care urca in masina sa. Cum, dupa o cursa cu el, unul si-a rupt piciorul, altul a avut eu stiu ce accident, altuia i s-a furat ceva important, etc. C. incepe sa-si faca griji ca nu va obtine contractul sperat cu clientul. Timp de cateva zile de la intamplare, C. asteapta sa i se intample ceva rau.
Asta ar fi un exemplu de lipsa de control. C. il lasa pe taximetrist cu profetiile lui cu tot sa intre in lumea ei.

Suprafata pe care se desfasoara lumea noastra este limitata. Ca urmare, cand lasam pe cineva sa intre, altcineva trebuie sa fie dat afara, sau, cel putin, trebuie determinat sa se limiteze la o suprafata mult mai mica. Sau, mai exista situatia in care, pentru a nu restrange suprafata alocata cuiva, o restrangem pe cea alocata spatiului lumii proprii.
Nu vad neaparat o problema aici. Ok, suntem limitati. Asta e.

Ce imi pare mie problematic, insa, este modul in care gestionam (sau, mai bine spus, nu gestionam) situatia asta.
Cand in lumea noastra isi face loc un nou personaj, el vine tarand dupa sine un bagaj de chestii personale si chestii adunate din intersectia lumii lui cu a altora. Si, evident, incepe sa despacheteze. Dar pana unde? Cat anume ii lasam pe ceilalti sa despacheteze? Daca ii lasam sa despacheteze tot, o sa ne trezim cu casa plina si in imposibilitate de a ne mai misca sau de a ne mai gasi lucrurile noastre. Cum se face ca, dintr-o data, in viata noastra apare un Cutare pe care nu l-am vazut vreodata, despre care nu stim absolut nimic, dar care ne genereaza trairi si ne preocupa?

P. a intrat intr-o relatie cu L. Fostul prieten al lui L., si anume M., nu reusea sa inteleaga faptul ca intre el si L. lucrurile s-au incheiat. Ca spatiul pe care il avea in lumea lui L. s-a restrans considerabil. Acest refuz de a intelege s-a materializat prin continua incercare de a reintra in lumea lui L. De a-si recastiga spatiul pierdut. Iar pentru ca spatiul revendicat de M. din lumea lui L. era acum alocat intersectiei lui L. cu P., implicit M. a intrat in lumea lui P. Si iata cum, dintr-o data, in lumea lui P. aparea un nou personaj, M., total necunoscut, dar care exercita influente si incerca sa cucereasca teritoriu.

Invers, cand suntem scosi din lumea cuiva, sau ni se restrange foarte mult spatiul alocat, ramanem cu o suprafata neacoperita (cazul lui M). Dar suprafata asta trebuie acoperita cu ceva. Si atunci, fie incercam sa recucerim supafata pierduta din lumea celuilalt, fie marim suprafata lumii proprii, fie introducem noi personaje in lumea noastra. Problema, si aici, tine de faptul ca oricare dintre variante am alege-o, o alegem din inertie. Din intamplare. Rareori stam sa analizam si sa decidem cu ce vom umple golul. De cele mai multe ori, actionam instinctiv, si astfel aducem in lumea noastra tot felul de elemente care nu ne ajuta la nimic sau intram cu brutalitate in lumile altora, in care nu am avea nici un drept sa fim.

Ultima data cand am fost la Mall, i-am vazut. Erau chiar multi. O gramada de chinezi care lucrau la constructia noii aripi a centrului comercial. Mi se pare ca lucreaza chiar bine. Cladirea creste vazand cu ochii. M-am gandit ca noi, europenii, cand vrem sa-i imitam pe chinezi ne prindem cu degetele de marginea ochilor si tragem cu putere, pana cand ajungem sa avem ochii ca doua linii orizontale. M-am intrebat cum fac ei, oare, cand vor sa faca pe europenii. Ma gandesc ca trag cu degetele de pleoape si de pielea obrazului pana cand ochii lor devin bulbucati. Ma rog..am urcat la KFC, am mancat niste stripsi perfect deliciosi si m-am mustrat apoi, cand eram deja satul, ca iarasi am mancat complet nesanatos. Si am inceput sa ma gandesc: Cine dracu' a adus KFC in lumea mea?..

Despre: Usa de la dulap

2009-10-23T23:39:00.005+03:00

M-ai proptit pe usa deschisa a dulapului si ai intrat, salbatic, in mine. Intotdeauna lasi deschisa usa de la dulap. Ma si mir ca n-au cedat balamalele sub greutatea trupurilor noastre. Apoi am stat asa, epuizati, intinsi, cu jumatate de trup in dulap si m-ai mangaiat usor pe obraz. Ha. Ce caraghios aratai intre hainele alea aruncate la intamplare. Cat de tare contrasta profunzimea privirii tale cu sutienul ce ti s-a infasurat pe ureche.

Astazi, de dimineata, te-am privit in timp ce imbracai, grabit, costumul. Mi-ai fost foarte drag asa ingrijorat, cum erai, de faptul ca n-ai sa ajungi la timp la intalnire. E numai din vina ta! ti-am spus. Ti-a trebuit tie sa faci dragoste in dimineata asta! Nu te mai saturi nicicum de mine, observ. Ai zambit. Ador sa-ti smulg un zambet in momentele in care esti ingrijorat. Ti-ai tras repede sosetele si ai fugit. Si usa de la dulap cine o inchide? am strigat dupa tine, dar nu m-ai mai auzit.

Incredibil cum mi s-a invinetit genunchiul asta. Am intrat grabita in camera si m-am lovit, cu toata puterea, de usa de la dulap. Intotdeauna lasi deschisa usa de la dulap! Te-am rugat de atatea ori sa inchizi usa asta nenorocita. Mi-ai spus ca iti pare rau si apoi, vazandu-ti tristetea de pe chip, mi-a parut mie rau ca am strigat la tine. In fond si la urma urmei, vina a fost in mare parte a mea. Puteam sa fiu putin mai atenta..

Asta e prea de tot! Daca nu i-as fi spus! Chiar asa? Mi-a crapat obrazul de rusine cand am intrat astazi cu Georgiana in camera si se vedea dezordinea din dulap. Dezordinea lasata de el. Dupa ce ca nu e in stare sa-si aranjeze putin lucrurile, nici macar sa inchida usa nu poate.Si daca nu ti-as fi spus! ti-am spus. Ce anume trebuie sa fac ca sa intelegi si sa inchizi usa asta? Si cat de tare trebuie sa scartaie ca sa te faca sa torni niste afurisit de ulei peste balamale?!
M-ai asigurat ca ai sa rezolvi situatia si ca ai sa fii atent de acum inainte, sa nu mai lasi usa deschisa.

Nu-mi vine sa cred! Asta chiar e prea de tot! Toate hainele imi miros a fum si a mancare. Nenorocitule! De cate ori te-am rugat sa inchizi usa asta blestemata! Pur si simplu ma ignori. Nu-ti pasa nici macar putin de sentimentele mele! Din cauza ta trebuie sa vada colegele mele dezordinea din dulap! Sa umblu imbracata in haine urat mirositoare! Sa-mi rup picioarele!! Un lucru te-am rugat si eu! De nimic nu esti in stare! O usa! E doar o blestemata de usa! Cat de greu iti poate fi sa pui mana si sa o inchizi dupa ce ai terminat? Cat de greu? Cat? Spune-mi!! Cat??

Astazi, cand am ajuns acasa, am gasit usa de la dulap inchisa. Am deschis-o si am dat cu privirea de hainele mele, frumos aranjate. In dulap nu mai era nici o haina de-a ta. Mi-am amintit cum, demult, m-ai proptit pe usa deschisa a dulapului si ai intrat salbatic in mine. Cum radeam amandoi, epuizati, intinsi, cu jumatate de trup in dulap iar tu ma mangaiai usor pe obraz. Mi-am amintit ce caraghios aratai intre hainele alea aruncate la intamplare.
N-am avut puterea de a inchide usa de la dulap. Am lasat-o asa, deschisa, cum o lasai tu intotdeauna..

Despre: Supereroi

2009-10-16T20:44:00.005+03:00

"Feels like I'm lost in a moment
I'm always losing to win
Can't get away from the moment
Seems like it's time to begin"
Kasabian, Underdog

Pentru toti, el era un om obisnuit, simplu, dar cu coloana vertebrala si simtul umorului. Scria bancuri pentru un cotidian de succes din localitate.

Nimeni, insa, nu-i stia secretul. Nimeni nu banuia ce vietuieste in el. Nici macar unul dintre colegii lui de redactie nu banuia ca Georgel Niumenescu de la Diverse era, in fapt, un supererou. Ca omuletul asta glumet, de cate ori se intampla cate ceva rau sau gresit in lume, nu ezita sa actioneze. Nimeni nu observa lipsa lui din birou cand pleca, in graba, catre cabina telefonica din fata redactiei, pentru a se schimba.

Georgel Niumenescu. Baiatul asta avea o intoleranta cronica fata de raul din lume. Astfel, cand simtea prezenta acestuia, instinctiv pornea catre primul loc ferit de privirea trecatorilor pentru a nu-i fi observata schimbarea, scotea din geanta sticla de vodca pe care o purta tot timpul cu el si lua o dusca zdravana. Apoi pornea catre casa, se baga in pat, tragea patura peste cap, inchidea ochii si zbura in lume, unde ii punea la punct pe raufacatori in cele mai diverse moduri.
Ani la rand s-a luptat Georgel, singur, pentru a trai intr-o lume mai buna. Pana cand a murit din cauza unei ciroze, in patul lui de acasa, cu patura peste cap.

Viata de supererou nu-i usoara. Presiunea responsabilitatii de a schimba lumea in bine e mare. Mai ales cand o faci singur.
Dar eu cred ca in fiecare dintre noi exista un Niumenescu. Fiecare dintre noi poate fi un Georgel. Un supererou. Fiecare dintre noi poate bea o gura de vodca si poate face o schimbare. Poate face diferenta. Daca ne-am uni, intr-o zi, toti oamenii de pe planeta asta si am da, fiecare, cate o sticla de vodca peste cap, apoi ne-am baga sub patura si am inchide ochii, ne-am trezi, cu siguranta, intr-o lume mai buna.

Despre: Buletin de vot

2009-10-12T15:33:00.003+03:00

Ca sa poti gasi solutii pentru rezolvarea unei probleme trebuie, mai intai, sa descoperi ce o provoaca. Sa identifici cauzele.

Astfel, inainte de a arunca banii pe tot felul de campanii de atragere a oamenilor la vot, inainte de a ne raci gura de pomana, ar trebui sa vedem daca, intr-adevar romanii sunt atat de miserupisti incat nu-i intereseaza nici macar cine le da directia/ii reprezinta, sau, pur si simplu, considera ca nici macar una dintre persoanele care candideaza nu este capabila sa schimbe ceva in bine.

Cum se poate testa asta? Foarte simplu.
Daca pe buletinele de vot, pe langa numele candidatilor ar exista si o rubrica numita "Nu am cu cine sa votez" s-ar putea identifica foarte rapid cauza. Daca, in continuare, procentul de participare la vot ar fi infim ar insemna ca, intr-adevar, romanilor nu le pasa. Iar daca nu ar fi asa, ci ar iesi castigator al alegerilor "Nu am cu cine sa votez", am avea o alta imagine asupra cauzei.

Invinsii unui astfel de scrutin ar trebui sa nu mai aiba voie sa candideze, sesiunea de votari sa se amane pentru o perioada (timp in care sa se faca loc unei alte clase de politicieni), iar interimatul sa fie asigurat fie de fostul presedinte, fie de cel care a obtinut procentajul cel mai mare dintre candidati.
E stupid sa tot trebuiasca sa alegem, in loc de cea mai buna optiune, cel mai mic rau posibil.

Despre: Lectii invatate

2009-10-11T23:04:00.002+03:00

Oamenii fac o mare confuzie cand vorbesc despre lectii invatate.
Ei isi asuma nu doar faptul ca au inteles ceea ce lectia i-a invatat, ci si faptul ca, de acum inainte, vor actiona prin prisma invataturii.
In fapt, lucrurile stau rareori asa. Una nu o include pe cealalta.