"It's a dirty job, but someone's got to do it!"
Se opri pana si din guitat. Ultimele zece minute si le petrecuse alergand prin curte panicat, fara ca macar sa intoarca privirea de teama luciului lamei cutitului.
S-a oprit pentru ca simtea ca nu-l mai urmareste nimeni. Si-a intors privirea si l-a observant pe Ilie, asezat intr-un colt al curtii, plangand de ti se rupea inima. Cateva minute a continuat sa guite asa, oprit pe loc, mai mult din reflex. Dar acum s-a oprit si din guitat. Ceva nu era asa cum auzise de la batranii lui, toti dusi, in cele din urma, in preajma Craciunului, de mana acestui om.
Se uita la Ilie. Omul sedea pe jos, sprijinit cu spatele de gardul curtii. Cutitul, scapat pe jos, zacea langa mana lui dreapta care atarna fara nici o vlaga. Omul plangea in hohote si repeta obsesiv: "Nu pot! Nu pot! Nu mai pot!".
Se apropie de el.
Ilie fusese, toata viata lui, macelar. Zilnic, in ultimii 42 de ani, transase animale moarte si le tranformase in tot felul de specialitati destinate gurmanzilor. Era bun in ceea ce facea. Chiar foarte bun. Si nu era doar pentru ca asta era meseria lui. Ci si pentru ca iubea ceea ce facea. Daca il trezeai noaptea din somn si ii puneai un porc sacrificat in brate, il putea transa matematic, cu ochii inchisi. Dobandise o extraordinara dexteritate in manuirea animalelor moarte. Si, odata cu asta, o imunitate absoluta vizavi de sensibilitatea animalelor vii. Cu aceasta imunitate in suflet, si-a dezvoltat si celalalt interes al sau. Vanatul. Ani de zile a mers regulat la vanatoate de mistreti, iepuri, caprioare, cerbi. De tot ce se putea. Ca sa spunem asa, se ocupa si de cei vii, si de morti. Si aceasta dubla experienta il transformase in cel mai bun in ceea ce facea.
Tot tinutul il cunostea drept “Ilie macelarul”. Oricine dorea sa taie porcul, vitelul, sau orice animal decidea sa sacrifice, il chema pe Ilie sa o faca. De cateva ori a fost chemat chiar si sa trimita in rai niste cai care, din diverse motive, nu-si mai puteau indeplini rolul de animale de povara. S-a achitat cu brio de toate aceste sarcini.
Acum, insa, in ziua asta blestemata, dupa 42 de ani de macelarit, ceva s-a intamplat. In timp ce alerga porcul asta, cu cutitul in mana, ascultandu-i guitatul, ceva s-a scurtcircuitat. De fapt, a fost pentru prima data cand a ascultat. A ascultat guitatul. Si asta i-a fost fatal.
Porcul se apropie atat de tare incat ii putea simti respiratia greoaie. Il privi direct in ochi. Prin ceata provocata de perdeaua de lacrimi, Ilie privi si el porcul in ochi. Animalul se apropie si mai tare, isi lipi ratul de umarul lui Ilie si tot corpul de corpul acestuia, intr-un fel de imbratisare. Ca si cum ar fi vrut sa-i spuna: "Stai linistit! Este ok! Te iert! In numele tuturor porcilor mei si al familiilor tuturor vietuitoarelor pe care le-ai masacrat de-a lungul vietii: Esti iertat!!"
Siroaie de lacrimi incepura sa ude obrajii lui Ilie. In momentul urmator, mana dreapta a acestuia lua cutitul si, printr-o miscare aproape matematica, il infipse in beregata porcului.
Expresia socata si stingerea inceata a licaritului privirii mirate a acestuia au fost ultimele imagini ale lui Ilie inainte de a-si infige cutitul direct in inima.
