Pestele mut inoata in balta dedicata pescuitului sportiv.
A fost prins de atatea ori... Si tot de atatea ori eliberat.
Prima data cand a fost prins s-a speriat atat de tare... Era ingrozit de ce i s-ar putea intampla. Dar a fost eliberat. A fost momentul in care s-a bucurat cel mai mult de libertate, din intreaga sa existenta. Atunci a apreciat-o cel mai tare. O buna perioada de timp de la acest eveniment nu s-a hranit cu nimic, de frica sa nu nimereasca din nou in capcana pescarului. Apoi, precaut, a inceput sa caute din nou hrana. Si, astfel, a fost prins din nou. Si eliberat la scurt timp dupa aceea. Si s-a bucurat iarasi.
Cu timpul, insa, a inceput sa-si dea seama ca asta e tot ce e. Asta e tot ce i se poate intampla in balta asta dedicata pescuitului sportiv. Ritualul s-a repetat de atatea ori incat, de la un moment dat, l-a facut sa-si doreasca altceva. Sa nu mai fie eliberat. Sa fie pastrat. Sa fie luat si dus de acolo. Sa vina cineva care sa-i arate lumea de dincolo de balta dedicata pescuitului sportiv. A inceput sa caute capcanele si sa cada in ele. Dar, ca de fiecare data, la scurt timp dupa ce era prins, isi recapata blestemata asta de libertate.
Pestele mut este mut.
Pestele mut nu este capabil sa isi exprime dorintele.
Pestele mut va inota, pentru totdeauna, liber si mut, in balta destinata pescuitului sportiv.