luni, decembrie 14, 2009
duminică, decembrie 13, 2009
Despre: Asigurari
- Buna ziua.
- Buna ziua. Va rog, luati un loc.
- Multumesc. Am inteles ca dumneavoastra va ocupati de asigurari.
- Ati inteles corect.
- Perfect. Am venit la dumneavoastra pentru ca doresc cateva asigurari noi. Am deja o asigurare de viata, dar simt ca nu-mi acopera toate nevoile.
- Ma bucur ca ati ales sa veniti la noi si va asigur ca ati facut o alegere buna.
- Si...asta cat ma costa?
- Ce anume?
- Asigurarea.
- La care asigurare va referiti?
- La cea referitoare la alegerea buna.
- Asigurarea aceea nu costa. Asiguram gratuit clientii nostri referitor la alegerea facuta.
- Extraordinar. Atunci asta e. M-am hotarat. Doresc sa ma asigur ca de acum inainte am sa fac numai alegeri bune. Se poate?
- Bineinteles. Si..dati-mi voie sa va spun ca ati facut o alegere buna. Va asigur de asta. Si, in plus, va mai asigur ca nu veti avea regrete.
- Si...asta cu regretele cat ar costa?
- Si aceasta este tot gratuita.
- Perfect. Le vreau pe amandoua.
- Bine. Intocmesc actele imediat.
- Ah, inca ceva. Daca ma asigurati ca am sa fac numai alegeri bune si ca nu voi avea regrete, as dori sa renunt la asigurarea de viata.
- In regula. Va rog sa semnati aici, aici si aici.
- Buna ziua. Va rog, luati un loc.
- Multumesc. Am inteles ca dumneavoastra va ocupati de asigurari.
- Ati inteles corect.
- Perfect. Am venit la dumneavoastra pentru ca doresc cateva asigurari noi. Am deja o asigurare de viata, dar simt ca nu-mi acopera toate nevoile.
- Ma bucur ca ati ales sa veniti la noi si va asigur ca ati facut o alegere buna.
- Si...asta cat ma costa?
- Ce anume?
- Asigurarea.
- La care asigurare va referiti?
- La cea referitoare la alegerea buna.
- Asigurarea aceea nu costa. Asiguram gratuit clientii nostri referitor la alegerea facuta.
- Extraordinar. Atunci asta e. M-am hotarat. Doresc sa ma asigur ca de acum inainte am sa fac numai alegeri bune. Se poate?
- Bineinteles. Si..dati-mi voie sa va spun ca ati facut o alegere buna. Va asigur de asta. Si, in plus, va mai asigur ca nu veti avea regrete.
- Si...asta cu regretele cat ar costa?
- Si aceasta este tot gratuita.
- Perfect. Le vreau pe amandoua.
- Bine. Intocmesc actele imediat.
- Ah, inca ceva. Daca ma asigurati ca am sa fac numai alegeri bune si ca nu voi avea regrete, as dori sa renunt la asigurarea de viata.
- In regula. Va rog sa semnati aici, aici si aici.
luni, decembrie 07, 2009
sâmbătă, decembrie 05, 2009
Despre: Cum sa fac fata esecurilor
"daca tot esuezi, fa-o lamentabil"
dintr-o declaratie de la locul faptei
zilele trecute cineva a ajuns la mine pe blog prin cautarea asta: "cum sa fac fata esecurilor". cat naiba de distrusi am devenit daca ajuns sa cautam sfaturi d-astea pe net? in ce fel de lume bolnava traim? de la cele mai fragede varste ni se inoculeaza comanda conform careia succesul este singura optiune. si esecul este ceva de care sa ne ferim, ceva care trebuie sa fie tinut departe de ochii celorlalti in cazul in care apare in viata noastra. cata presiune o sa punem in felul asta pe noi? si cum va influenta presiunea asta actiunile noastre? cum sa ajungi sa ai succes fara sa te confrunti, in prealabil, cu trairea esecului? ce s-a intamplat cu principiul incercare-eroare?
raspunsul la toate intrebarile astea este acela ca problema este pusa prost din start. mai exact, parerea mea este ca, in loc sa incercam intotdeauna sa cautam succesul si sa evitam esecul, ar trebui sa incercam sa fim cei mai buni in ceea ce suntem.
concret. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "esec", sa incercam sa fim cat mai buni in asta. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "succes" sa incercam sa fim cat mai buni in asta. practic, sa inlocuim cautarea succesului cu cautarea varfului in ceea ce suntem. daca esuam, sa o facem in asa fel incat sa nu mai putem indrepta niciodata lucrurile, de exemplu. asta ne va face sa ne simtim mult mai bine cu noi insine. ne va face sa simtim ca am facut lucrurile cat de bine am putut si in acord cu ceea ce suntem. iar asta ne va da increderea necesara pentru a esua si in alte laturi ale vietii noastre.
in plus, un fapt cat se poate de clar este acela ca, atunci cand nimic nu merge, merge cat se poate de bine tocmai faptul ca nimic nu merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mai mearga, inseamna ca suntem cat se poate de buni in a face lucrurile sa nu mearga. asta nu-i asa usor precum pare la prima vedere. in general, lucrurile au incapatanarea de a merge. oricat e de grava situatia, ceva tot merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mearga, inseamna ca am atins punctul culminant al capacitatilor noastre.
oamenii care persista in esecuri au, si ei, farmecul lor. si farmecul asta e cu atat mai mare cu cat aceasta stare a lucrurilor este imbratisata, nu schimonosita de zbateri in cautarea succesului.
dintr-o declaratie de la locul faptei
zilele trecute cineva a ajuns la mine pe blog prin cautarea asta: "cum sa fac fata esecurilor". cat naiba de distrusi am devenit daca ajuns sa cautam sfaturi d-astea pe net? in ce fel de lume bolnava traim? de la cele mai fragede varste ni se inoculeaza comanda conform careia succesul este singura optiune. si esecul este ceva de care sa ne ferim, ceva care trebuie sa fie tinut departe de ochii celorlalti in cazul in care apare in viata noastra. cata presiune o sa punem in felul asta pe noi? si cum va influenta presiunea asta actiunile noastre? cum sa ajungi sa ai succes fara sa te confrunti, in prealabil, cu trairea esecului? ce s-a intamplat cu principiul incercare-eroare?
raspunsul la toate intrebarile astea este acela ca problema este pusa prost din start. mai exact, parerea mea este ca, in loc sa incercam intotdeauna sa cautam succesul si sa evitam esecul, ar trebui sa incercam sa fim cei mai buni in ceea ce suntem.
concret. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "esec", sa incercam sa fim cat mai buni in asta. daca ne consideram ca facand parte din tipologia "succes" sa incercam sa fim cat mai buni in asta. practic, sa inlocuim cautarea succesului cu cautarea varfului in ceea ce suntem. daca esuam, sa o facem in asa fel incat sa nu mai putem indrepta niciodata lucrurile, de exemplu. asta ne va face sa ne simtim mult mai bine cu noi insine. ne va face sa simtim ca am facut lucrurile cat de bine am putut si in acord cu ceea ce suntem. iar asta ne va da increderea necesara pentru a esua si in alte laturi ale vietii noastre.
in plus, un fapt cat se poate de clar este acela ca, atunci cand nimic nu merge, merge cat se poate de bine tocmai faptul ca nimic nu merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mai mearga, inseamna ca suntem cat se poate de buni in a face lucrurile sa nu mearga. asta nu-i asa usor precum pare la prima vedere. in general, lucrurile au incapatanarea de a merge. oricat e de grava situatia, ceva tot merge. daca reusim sa facem in asa fel incat nimic sa nu mearga, inseamna ca am atins punctul culminant al capacitatilor noastre.
oamenii care persista in esecuri au, si ei, farmecul lor. si farmecul asta e cu atat mai mare cu cat aceasta stare a lucrurilor este imbratisata, nu schimonosita de zbateri in cautarea succesului.
marţi, decembrie 01, 2009
Despre: Artificii
Nu stiu exact ce anume a fost. Dar a fost azi o sarbatoare, ceva. Ziua Romaniei, sau ziua Portilor Inchise sau a Lipsei de Perspective. Habar n-am. In orice caz, o sarbatoare romaneasca. O sarbatoare la care se dau chestii gratis, se canta muzica proasta si se ofera prilejul de a urla fara sa primesti amenda pentru deranjarea linistii publice. Hahahahahaha. Liniste publica. Ce concept stupid. Si, in acelasi timp, relevant pentru tara asta. Tara asta in care lumea tace. Tara asta linistita.
Egal.
Alta e ideea.
Am privit pe fereastra, pentru ca am auzit bubuituri. Probabil era o incununare a serii sau ceva. Am privit si am vazut artificiile.
Am privit fascinat. Ceva magic s-a intamplat. Cateva minute m-am uitat la jocul de explozii si lumini. Si am uitat de orice altceva. Am privit jocul. Si mi-am dat seama.
Mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care viata merita traita.
Mi-am dat seama ca viata merita traita. Pentru artificii.
Intre un moment cu artificii si alt moment cu artificii se scurge ceva timp.
Artificiile sunt scumpe. Deci, rare. Dar exista. Exista artificii!
Si oricat noroi ar trebui infruntat pentru asta, nu are nici o relevanta. Totul paleste in fata artificiilor.
Totul paleste la gandul ca, la un moment dat, isi fac simtita prezenta artificiile.
Bine, m-am gandit si ca, probabil, am fumat cam mult.
Dar, totusi.
Artificiile sunt artificii.
Egal.
Alta e ideea.
Am privit pe fereastra, pentru ca am auzit bubuituri. Probabil era o incununare a serii sau ceva. Am privit si am vazut artificiile.
Am privit fascinat. Ceva magic s-a intamplat. Cateva minute m-am uitat la jocul de explozii si lumini. Si am uitat de orice altceva. Am privit jocul. Si mi-am dat seama.
Mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care viata merita traita.
Mi-am dat seama ca viata merita traita. Pentru artificii.
Intre un moment cu artificii si alt moment cu artificii se scurge ceva timp.
Artificiile sunt scumpe. Deci, rare. Dar exista. Exista artificii!
Si oricat noroi ar trebui infruntat pentru asta, nu are nici o relevanta. Totul paleste in fata artificiilor.
Totul paleste la gandul ca, la un moment dat, isi fac simtita prezenta artificiile.
Bine, m-am gandit si ca, probabil, am fumat cam mult.
Dar, totusi.
Artificiile sunt artificii.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
